Fiind singurul băiat al familiei Jeon, Jungkook era văzut de toată lumea ca fiind cel care avea sa ducă mai departe numele familiei sale. Părinții săi își puseseră toată speranța in el chiar dacă tatăl sau decisese să-l vândă, spera ca fiul sau sa își întâlnească iubirea vieții și sa se căsătorească.
Curta mică a familiei Jeon a fost invadata de soldații băiatului.
— Îmi pare rău ca am dispărut așa dăunăzi, a spus băiatul coborând de pe cal.
Băiatul purta una din capele lui Yoongi și, se sintea speriat.
— De ce sunt atâția soldați?
— Trebuie sa va spun ceva, a mormait Jungkook privindu-și cei doi hyungi care stăteau in imediata lui apropiere. M-am logodit, a spus dintr-un foc.
— Te-ai logodit? Asta este o veste minunata, cine este fata? Tatăl sau a întrebat.
— Da, Jungkook. Trebuie sa o cunoaștem, a adăugat mama sa.
Băiatul a oftat.
— Nu înțelegeți, a bombănit. M-am logodit dar, nu cu o fata.
— Ce? Cum adică nu e fata? Și-a întrebat tatăl fiul in timp ce soția sa nu voia sa realizeze informația.
— M-am logodit cu cel pe care îl iubesc.
— Un bărbat? A țipat tatăl sau ca mai apoi sa-l plesnească și doi din soldați l-au imobilizat in timp ce Jin îl ridica.
— Ești bine, Koko? L-a întrebat cald Jin văzând ca băiatul avea puțin și plângea.
— Dacă nu cooperați nu o sa fie in regula, Regele nu o sa accepte așa ceva. A replicat calm Namjoon.
— Regele? Ce treaba are Regele?
— Logodnicul lui Jungkook este Regele, a explicat Jin privind pata de pe obrazul băiatului.
— Nenorocit, obsedat! Mi-am lăsat fiul pe mâna lui și el! A țipat tatăl sau in timp ce invers sa se elibereze din mâinile soldaților. Prostule! Și-a jignit fiul. O sa se folosească de tine și la urma o sa te arunce. Tu chiar crezi ca te iubește?
Jungkook a început sa plângă in brațele lui Jin, se simțea atât de umilit de proprii săi parinti.
— Vreau acasă, a spus plângând și Jin i-a sărutat ușor parul.
— Nu mai plânge, o sa te simți rău. Mergem acasă.
— Cu el ce facem, Commander? L-a întrebat unul din soldați pe Namjoon.
— Rămâneți aici și îl supravegheați. Dacă calcă pe bec, îl călcați pe cap.
Bărbați au aprobat printr-o mișcare a capului.
— Îmi pare rău ca nu sunt fiul pe care vi l-ați dorit, sper sa va înecați in banii pe care i-ați luat de pe urma mea. Nunta are loc in doua săptămâni.
Băiatul era supărat și dezamăgit de proprii săi parinti, poate ca nu fusese cel mai bun fiu și nu avea sa fie "tipic" dar, spera ca famili sa avea să-l înțeleagă.
Yoongi mereu ii protejase familia și încă o făcea, bărbatul îl iubea chiar dacă nu putea sa își expună sentimentele in public, băiatul știa ca era iubit. Toate nopțile pe care le peretecea in brațele sale erau dovada sentimentelor sale.
— Nu fi supărat pe părinții tai, Koko. A spus Jin cald.
— Nu vreau sa vorbesc despre asta, a oftat cel mic și Jin s-a încruntat privind un cavaler care venea spre ei.
— Înălțimea Voastră! A salutat bărbatul aplecandu-se in de respect. Regele dorește sa veniți de urgentă la Castel, Majestatea sa este pregătit sa părăsească Tronul și se mute la reședința de vara pana la nunta și, nimic nu-l poate determina sa se răzgândească.
— Namjoon, ai grija de Koko. Trebuie sa merg sa vorbesc cu Yoongi. Koko, nu fi trist.
— Nimeni nu ne accepta relația, a înghițit in sec băiatul atingând lănțișorul primit. Poate ca, fericirea noastră aduce mai multă suferinta decât bucurie.
— Nu fi prostut, Yoongi mereu reacționează așa. Se enervează ușor. Promite ca nu-ți scoți lănțișorul.
— Promit.
— Namjoon ai grija de el și de tine. Sa mergem.
