Shadows of the Past

✲ Capitolul 1✲

                          

© xFarAway 2015

All rights including those in copyright in the content of this story are owned by xFarAway. It's illegal to steal and/or copy.

                                       ✲   CAPITOLUL 1 : Shadows of the past :

                                                      Unde începe se și termina ✲

(Ascultati melodia care am pus-o ,ea se potriveste cel mai bine cu tot ce am scris in acest capitol)

Școala s-a terminat iar eu mergeam singura acasă . Aproape de casa mea se aude un țipăt îngrozitor .Ori moare cineva ori s-au certat vecinii din nou ,mă gândesc eu. Sunt în fața ușii , o deschid și intru.

”Mamă ,tată ,v-am așteptat să mă luați de la școală dar n-ați făcut-o..” Strig în timp ce mă uit prin casă după ei. ”Aloo ? ” zic uitându-mă prin bucatărie . ”mamă ?”. Ies în curte și țip cât de tare pot , de parcă asta m-ar fi descărcat ,parcă viața mea depindea de asta și trebuia să țip cât mai tare.

******

”Doamnă ,ați văzut cumva cine a făcut asta ?” 

”Interogați persoana greșită ,domnule polițist. Eu doar am auzit țipătul și am venit să văd ce se întâmplă.”

”Am înțeles ... și fetița ?” Zice polițistul arătând către mine.

”Ea este ... mai bine zis a fost fiica celor doi...”

Stăteam sprijinită de ambulanță , tremurând toată , tremurând și plângând în același timp. Ridicându-mi privirea vâd polițistul care se îndrepta către mine.

”Scumpo .. știu că îți este greu dar avem nevoie de cât mai multe informații. Ai văzut cumva pe cineva sau auzit ceva înainte să se întâmple asta ?”

Eu nu mă mișc și nu zic nimic ,având capul jos cum îl aveam până acum. Mă balansam în față și în spate ca o nebună.

Polițistul oftează ,” Bun atunci ..” și îl văd plecând ,alăturându-se altor polițiști și discutând ,cred că , crima care s-a petrecut.

Îmi imaginez scena ,din nou și din nou : Ieșeam afară și îi văd pe amândoi stând întinși într-o baltă de sânge ,mutilați, și fără viață . Așa ceva nu era obișnuit ,nu se petrecea în fiecare zi , de ce mie ?Nu eram bogată ,părinții mei nu erau cine-știe-ce . De ce ?

Sunt atrasă la realitate de o doamnă care vine cu o jachetă către mine ,era vecina noastră ,cea care a chemat poliția , când o văd îmi amintesc de ce s-a întâmplat după : Mă uitam la chipurile neînsuflețite a părinților mei și după am țipat cât de tare am putut. Am căzut cu genunchii pe pământ ,țipând iar după plângând ca o disperată . Vecina noastră a venit în grabă ,doar cu halatul pe ea , speriată de țipetele mele .Când a văzut a sunat poliția.

”Draga mea ,e frig afară ia jacheta asta ” Îmi zice întinzându-mi-o

Eu mă uit pentru o secundă la ea iar după continui să mă holbez la pământul de sub mine.

Poliția era de ceva timp aici ,afară deja se întunecase ,iar eu eram tot acolo ,stând ,amintindu-mi și plângând dar nu neapărat în ordinea asta . Trec pe lângă femeia aceea și mă m-ai uit odată la părinții mei . Ei erau înveliți într-un cearceaf alb ,acoperiți ca să nu-i văd eu ,să nu-mi amintesc de tot. Lacrimi îmi curg când realizez ,din nou , că am rămas singură ,fără părinți ,fără nimeni , ce puteam să mă fac ?Cad în genunchi ,plângându-mi sufletul ,încercând să-mi alin durerea.