Shadows of the Past

✲Capitolul 13✲

© xFarAway 2015

All rights including those in copyright in the content of this story are owned by xFarAway. It's illegal to steal and/or copy.

                                       ✲   CAPITOLUL 13 : Shadows of the past : Inuman ✲ 

Seara trecută a fost groaznică.M-am mai certat cu Mark ,dar decât eu eram furioasă ,și nu era o ceartă propriu zisă dar de data asta am țipat amândoi unul la celălalt.Nu mi-am imaginat vreodată că viața mea o să ajungă așa,chiar dacă mi-ar fii spus cineva.Și aici stau acum ,în baie ,uitându-mă în oglindă înainte să plec la școală,gândindu-mă la cum o să mă descurc mai în colo.Stăteam de vreo 10 minute închisă în baie și aș mai fii stat dar o bubuitură în ușă m-a făcut să tresar.

”Ești gata de plecare ?” Vocea lui Mark răsuna din partea cealaltă a ușii.Nu am mai vorbit deloc de seara trecută,nici la micul dejun,nici când ne pregăteam de dimineață.

”O să plec singură la școală” Strig eu ca să mă audă.Situația asta îmi era foarte incomodă.Îmi este incomod să stau cu un străin în casă ,dar îmi este și mai incomod să stau cu un străin cu care m-am certat.L-am auzit cum a oftat de după ușă.

”Ești sigură?” M-a întrebat cu vocea joasă iar eu m-am uitat pentru ultima oară în oglindă după care am descuiat ușa și am deschis-o.În fața mea a apărut figură înaltă a lui Mark care stătea sprijinit de rama ușii.

”Da,sunt sigură.” I-am răspuns în față după care mi-am luat ghiozdanul și m-am îndreptat spre ușă.Of,dacă l-am supărat cu răspunsul meu ?Dar defapt ce-mi pasă ?Dar totuși locuiesc în casa lui,e amabil că face asta.Gândurile mele se luptau în mintea mea.Și tocmai când era să ies pe ușă m-am oprit puțin și cu capul în jos am spus.

”La revedere.” După care mi-am pornit drumul către școală.De ce ți-ai luat la revedere de la el ?Trebuia să fii supărată pe el! Mă certam singură ,și poate aveam dreptate dar totuși...

M-am pierdut în gândurile mele și aproape o luasem pe drumul greșit.A venit momentul să traversez și m-am uitat în stânga dar când am făcut-o am înghețat.

”Poliția” Am șoptit eu speriată pentru minte după care am sărit un gărduleț mic și m-am ascuns după el.Nu știu de ce sunt așa speriată de poliție.Poate pentru că te-a dus la orfelinat !Mi-a reamintit vocea interioară.Da,poate ăsta e motivul.De fiecare dată când o văd mi se face pielea de găină și simt nevoia să mă ascund că dacă nu poate mă duc înapoi.Da ,știu ,îmi imaginez totul.

Stăteam acolo,ascunsă după acel gărduleț,sperând să plece cât mai repede și încercând să-mi controlez respirația.

”Ți-e frică de poliție ?” Când am auzit acestea aproape am făcut infarct.M-am întors repede și m-am lipit cu spatele de gard.În fața mea era un băiat care stătea și el în genunchi,cu părul blond și ușor cârlionț și niște ochi castanii.Era ușor amuzat și când mi-a văzut reacția s-a amuzat și mai rău.Eu pe de altă parte eram traumatizată ,nu știu de ce ,dar m-am speriat.

”N-am vrut să te sperii atât de rău” Mi-a spus el pufnind încet.Cine naiba e ,și de ce mă bagă în seamă ? Nici măcar nu-l cunosc.Mi-am strâns picioarele la piept ca să am acces mai bun la cuțitul ascuns în cizma mea stângă.

”Atât de rău ? Adică ai vrut să mă sperii.” Îi răspund eu analizând situația iar el a zâmbit.

”Deșteaptă.”A șoptit el încet ”Nu,nu,scuze, trebuia să-mi aleg cuvintele mai bine.” Răspunde el ca să-l aud.