Amanda este o fată de 18 ani care are o viață minunată în Londra. Într-o zi, însă, află adevărul colosal părinții ei nu erau defapt părinții ei şi printr-o scrisoare viața se schimbă!
Dar ce se întâmplă atunci când fata cea invizibilă pe care nime...
A doua zi a fost cea mai ciudată zi. M-am sculat la 9, în mod normal mă sculam cam pe la 11 jumatea mai bine zis în jur de ora 12. M-am schimbat şi m-am dus să iau micul dejun. "Părinții mei" dormeau, încă, așa încât m-am descurcat singură. Am mâncat lapte cu pâine și Nutella(foarte "greu"). Am sfârșit masa cam pe la 9:30 şi m-am dus să fac o plimbare. La aşa zisa plimbare m-am dus la Starbucks și am băut un Frappuccino cu caramel. La 11:45 eram deja acasă şi-l așteptam pe musafirul anonim. Dacă e o farsă nu va veni. "Părinții mei"se sculaseră deja și aveau micul dejun. Când m-au văzut m-au intrbat: -Când te-ai sculat? -La 9. -Și unde ai fost până acum? -La o plimbare... -Sună cineva la ușă. El trebuie să fie. "Mama"nu se înșelase prea mult era un el şi venise la 12 fix (punctual n-ai ce zice). Musafirul nu era un orice el ci un uriaş. Se uită la mine şi zice mormăind: -Tu eşti Amazone Willingan? Cu o voce timidă răspund : -Da... -Încântat! Vin din partea Academiei "Merlin". A, da, eu sunt Seamus Belby. -Încântă... -Trebuie să îți luăm cărțile, pergamentele, cufarul și cel mai important, bagheta. -Și unde sunt aceste magazine. -Pe aleea Greenwood. -Unde vine asta mai exact? -Îți arăt eu... vi? -Da. "Mamă,tată" vin în câteva ore. Ăm... și în drum spre această stradă poți să îmi spui unde sunt sau cine sunt părinții mei? spun eu ultima parte accentuând-o. -Păi,au murit acum 18 ani... Lucrau la Ministerul Magiei ca aurori... -Stai au... ce? -Aurori... un gen de polițiști pentru vrăjitori și creaturi magice. Îmi fine, părinți tăi erau extraordinari! Deştepți, împliniți şi în plus te aveau pe tine. -Cum îi chema? -Victor şi Vanessa Willingan. -Şi cum au murit? -Au fost uciși într-o lupta cu cel mai temut vrăjitor, Malcom Dimitri care a dispărut după lupta cu tatăl tău. Tatăl tău a fost foarte rănit și ti-a dat ție ultimul strop de viață. La încheietura ta se afla un "V" care vine de la Victor. -Mereu am crezut ca "V"-ul ăsta este doar un simplu semn. -Un simplu semn?! Este singura ta amintire de la tatăl tău! -Ok... Oricum, cât mai avem? schimb eu subiectul. -Aproape am ajuns. Traversam strada și intram în magazinul de haine decolorate, ăla în paragina. -De ce? -Intra doar! -Bine... Când am intrat în magazin la caserie se afla o bătrânică. Părea ca magazinul ăla nu mai intrase nimeni de mii de ani. -Bună ziua, Nancy! - O, buna Seamus. Cine este aceasta fata încântătoare? Mi se pare cunoscuta.... - Ea este Amazone Willingan, fata.... - Lui Victor și Vanessei Willingan. Ce încântător... Presupun ca ați venit pentru"rechizite". imi face bătrâna cu ochiul prin rama ochelarilor în formă de semiluna. -Desigur Nancy... Ne vedem mai târziu. Hai Amazone! Îl urmez printr-o ușă în spatele unei oglinzi și mă trezesc pe o stradă plină cu magazine.Şi ce nume bizare:"La pheonix", "Robele Minunilor", "Biblioteca lui Julian" și multe altele. -Mai întâi mergem la Banca Gryffindor să luăm niște bani pentru necesitățile noastre. Am intrat în așa zisa bancă iar înăuntru era o forfotă de nedescris. Ne-am apropiat de un spiriduş care stătea la un birou mare. Ca să ajungă să vadă de birou stătea stătea în picioare pe un scaun. -Dorim să accesăm seiful familiei Willingan! spune Seamus. -Cu ce ocazie? -Am adus-o pe fata lor să își cumpere rechizite. -Mă scuzați. -Am vrea să accesăm seiful acum. spune Seamus zâmbitor. Spiriduşul chelios pornise agale în fața noastră. -Urmați-mă spre tuneluri. spune el cu o voce pițigăiată. -"Tuneluri"? Ce sunt alea? -Sunt niște drumuri sau alei care ne duc la carturi, numai că cel al părinților tăi are un mic obstacol... Apropo ști să zbori cu o matură? îmi răspunde spiridușul. Eu sunt Dilian. -Încântată! Și Dilian,ce ziceai de matură? -Trebuie să zburăm cu o mătură. Crezi că te descurci? -Cred... - Dilian, directorul Academiei m-a anunțat că v-a trimis o scrisoare ca eu să ridic pachetul... - Desigur, am fost deja anunți... Am mers puțin până la niște șine unde ne aștepta cartul. Ne-am urcat și a început o cursă nebună, întortocheata și palpitantă. Dintr-o dată ne oprim și ne dăm jos iar când cartul pleacă lăsându-ne la buza unei prăpăstii, iar pe cealaltă parte la vreo 10 metri în fața noastră se afla o ușă impunătoare. Dintr-o dată spiridușul a început să tasteze ceva pe ceas. Din depărtare au apărut 3 mături. -Faceți-vă comozi!a spus Dilian,așezându-se pe una din mături. - Dar cum o manevrez? -Urcă-te și atât!mi-a zâmbit Seamus. -M-am urcat pe mătură și dintr-o dată nu mai atingeam pământul."Eram în aer"la propui. -Ține-te bine! a zis Dilian. -De ce? -De mătură! În mai puțin de 5 minute eram pe partea cealaltă din nou "cu picioarele pe pământ". -Ți-a plăcut? -Da, să zicem. am spus eu ușurată că mergeam din nou. -Bine. Să intrăm! Spiriduşul s-a dus la ușă, a făcut ceva,ca un gen de cod și uşa s-a deschis. O lumină puternică ieșea din cameră. Când am intrat o groază de monede se aflau în încăperea aceea. -Cât vă trebuie? Dar Seamus luase deja un săculeț de bani. -Ăștia ne ajung momentan. Am făcut drumul înapoi,urcându-ne iarăși pe mătură, dar de data asta parcă a fost mai distractiv că știai la ce să te aștepți. A chemat cartul și ne-am urcat ducându-ne la alt seif de unde Seamus trebuia să ia pachetul... (ce misterios sună). De data asta cartul ne-a lăsat la începutul unui coridor luuung și întunecos. - Aveți grijă pe unde călcați zona e plină de capcane... spune Dilian. Dilian a aprins o torță și a luat-o mergând înaintea noastă. - Urmați-mă! Am mers aproape în zigzag pe acel coridor până am ajuns la o ușă care arata ca și când ar fi încinsă și când am vrut să o ating Dilian mi-a dat peste mâna. - Nu o atinge... - De ce? - Dacă vrei să rămâi fără mână ești invitata mea. Dilian a scos din buzunar o chestie ca un gen de stea care l-a atașat cu grijă pe ușă iar aceasta s-a deschis. Am intrat în încape unde erau rafturi pline de bijuterii și statuete din aur. Cascam gura la bogățiile de pe rafturi și mă gândeam ce putea fi în acel pachet de era așa bine ascuns. De pe un raft mai înalt Seamus l-a luat dintr-o vază. Era un pachet mic pe care l-a luat cu grija și l-a pus într-un buzunar Într-un final am ieșit din seif și ne-am urcat iar în cart ducându-ne la intrere. Am ieșit afară, urmând să luăm tot ce ne trebuie. -Aici am lista de cărți.a zis Seamus scoțând din buzunar o foaie mototolită. Ar trebui să ne ducem mai întâi la"Bibloteca lui Julian" pentru a-ți lua toate cărțile şi pergamentele.La fiecare materie ne trebuie volumul anului tău.Avem de luat cam vro 14 cărți, dar în timp ce le iau eu ,nu ai vrea să te uiți la robe? -OK. Am intrat în magazinul"Robele minunilor".Majoritatea erau negre dar cel mai mult mi-a plăcut una din catifea neagră.Era superbă!Dar când să o probez,Seamus a intrat pe ușă cărând o pungă plină cu cărți. -"Ți-a făcut ceva cu ochiul?" -Da,chiar mi-a plăcut ceva.Uite,roba aia din catifea. -Da chiar e frumoasă,dar ar trebui să mai luăm încă 2 ca să ai de rezervă. -Deci una de catifea și două de bumbac. -Dar întâi să le probezi. -Mă duc să le probez. -Și dacă nu îți vin? -Cred că au și pe măsura mea. Toate robele îmi veneau.Le-am cumpărat și am mers la magazinul "La pheonix"pentru bagheta magică -Aici e mai greu,bagheta alege omul nu omul bagheta. -Am înțeles. Am încercat fiecare baghetă în parte dar în zadar. -Am primit o donație acum câțiva ani,cred. -Şi ale cui erau baghetele?a întrebat Seamus. -Ale lui Victor şi Vanessa Willingan. -Și de ce nu le-ai dat până acum? - Aceste baghete sunt foarte speciale și merită să se ducă la cineva special. -Eu sunt fiica lor. -Mă scuzați.O să vi le aduc imediat. Când am atins una din ele a strălucit. -A mers.a țopăit bătrânul.Este o baghetă foarte frumoasă și foarte puternică.Este făcută din lemn de trandafir îmbinat cu praf de corn de unicorn şi pană de pheonix. -Asta a cui e? -A tatălui tău.Nu am mai pomenit atâta strălucire dintr-o baghetă.Să ai grijă de ea. -O să am. -Cât costă?a întrebat Seamus. -Nimic.Tatăl ei a plătit deja pentru ea. -Acum să luăm un cufăr. Am mers la "Cufărul încăpător" și mi-am ales unul dintre cele mai frumoase cufere.Era făcut din lemn cu niște mânere de fier,cu o închizătoare cu lacăt cu cheie,având pictată o bufniță polară cu nişte ochi vezi bulbucați iar pe cealaltă parte o bufniță maro. -Pe ăsta îl vreau. L-am cumpărat,am pus cărțile şi robele în el şi ne-am îndreptat spre ieșire. -Acum vrei să-ți luăm o bufniță mesager? -Da. Ne-am dus la magazinul "Animalia".Când am intrat era o forfotă de nu-ți imaginai. În vitrină erau 3 pisoi.Doamna din magazin ni-a prezentat pe toți trei. -Ei sunt Tim,Cip şi Bim,cei mai jucăuși pisoi pe care îi știu.Cu ce pot să vă ajut Seamus? -Am vrea o bufniță. -O bufniță e tot ce vă trebuie.Avem o gamă largă de bufnițe.Tocmai am primit o bufniță polară. -Ați putea să ne-o arătați.am zis eu. -Desigur dulceață.Este chiar acolo,pe biroul meu. -Seamus putem s-o luăm?Te rog. -Este alegerea ta. -Ce nume îi vei dai?a spus doamna. -Mă gândeam la Hagwards. -Ce nume frumos. Mi-a dat bufnița şi am plătit-o. -Mai avem ceva de luat,Seamus? -Era să uit de cazanul pentru poțiuni. -Deci mergem la "Cazanul fermecat",nu? -Da.Hai să mergem! Am luat un cazan,Seamus l-a ales că spunea că acela pare mai rezistent. -Am luat tot? -Da,cam da.Vrei să mergem la o înghețată?Fac cinste. - Bine. Ne-am dus la "Masa cu delicii". -Este o cofetărie foarte bună.a spus Seamus. Am luat o înghețată cu lapte şi dovleac iar Seamus una cu ou de struț şi miere.A fost neașteptat de bună. -Hai să plecăm să nu te aștepte "părinții tăi".Cred că s-au îngrijorat. Când voiam să plecăm am văzut lângă cofetărie un magazin de mături. Erau superbe!Sper că o să mai pot să mai zbor cu una.Am plecat spre casă. Seamus m-a condus și mi-a cărat cufarul până am ajuns acasă. -Merci Seamus pentru tot. -Plăcerea a fost de partea mea. -Pa ne vedem curând. -Pa Amazone. Am intrat în casă.Mama și tata mă așteptau. -Draga mea,ai primit un pachet.Ne-am gândit să nu-l desfacem. -Mulțumesc Când am desfăcut cutia din ea a ieșit o pisică.In cutie se mai afla o scrisoare și o pană de scris frumoasă de păun. -Ce drăguță e.am zis eu. -Deschide scrisoarea!a spus mama nerăbdătoare. -Bine. "Domnișoară Amazone Willingan, aceasta este Pisa, pisica mamei tale.Ea m-a rugat să ți-o dau înainte de nefericitul accident.Este o pisică foarte prietenoasă şi inteligentă, dresată special să nu atace bufnițele. Voiam să te anunț că pe 4 septembrie la ora 12 să fi prezentă la Gara din Londra la peronul 9 și 1/2,pentru îmbarcarea în trenul spre Academie. Cu drag, directorul Academiei." -Deci îți vei petrece tot anul departe de casă? -Zilele vor trece repede.
--------------------------------------------------------- Frappuccino cu caramel:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Comentarii dacă v-a plăcut. Va mulțumesc ca îmi citiți cartea!!!! Vă iubesc dragilor!!!
