Impossible Mission Force h.s.

Capitolul 3

-Megan-

Ies din biroul şefului.Nu pot sa cred...o promovare.Haleluiah!De 2 luni am muncit în fiecare zi 9 ore la articolele acestea, dacă mai continuam aşa, probabil făceam cancer de oboseala, dacă e posibil.

Mă duc sa-mi iau geanta din birou, şi mă intampina Martina.

"Te-a concediat ,nu?"

"Nu, vrea să mă promoveze."

"Ce?Tu nu eşti capabilă nici măcar de adus o cafea perfecta sau să vi la timp.Nu meriti să fi promovata"

"Se pare că şeful e de altă parere."

Plec în paşi repezi, că să scap de fitele Martinei.Sper să am timp să ajung acasa să mă schimb intr-o rochie mai elegantă.Cum ies din cladire, chem taxiul, nu vreau să risc si şefului nu îi place atunci când cineva întârzie la o întâlnire profesională.Ajung acasă şi îmi i-au rochia rosie, cum ma-m îmbrăcat, mă duc la restaurant şi îl găsesc pe şef la o masă.Panicată mă uit repede cât e ceasul, 8 fix, e bine, şeful o să fie încântat că am ajuns la timp.

"Buna seara!Ce mai faceţi?"

"Bună, sunt foarte obosit, îmi pare bine că nu ai întârziat, dacă o făceai nu te mai asteptam."

Nu apuc să spun ceva, când chelnerul vine la noi si ne întreabă ce am dori,dar i-am spus că o să ne mai gândim.

"Megan, mă scuzi, dar vreau să salut un prieten care lucrează aici."

"Nu e nici o problema."

Stateam linistita si ma uitam in meniu.Nu stiam ce sa aleg.

Dintr-o data un om cu o pusca in mana intra prin geamul resturantului, spargandu-l in mii de cioburi mai mici decat o unghie,iar prin usa din spate apare un individ cu parul cret, inarmat.

"Lasa pusca jos, nu o sa rezolvi nimic daca ranesti unul dintre acesti oameni nevinovati! Ai inteles?! Lasa PUSCA AIA JOS!"ii spune barbatul.Dar nu apuca sa termine ca celalalt, care a spart geamul tinteste spre mine.

"JOS! ACUM !TOATA LUMEA SUB MESE!"tipa cretul si vine deasupra  mea, sa ma protejeze si trage in cealalta persoana.

Totul se intampla prea repede.Individul care vroia sa ma omoare, statea intins  jos intr-o balta de sange.Iar celalat barbat a dat imediat un telefon.Acestui om ii datorez viaţa...

Lumea din jurul meu tipa, şi plecau în fugă de la restaurant, iar eu eram socata,nu ştiam ce să fac.O persoană vine la mine.

"Eşti bine?Te-a rănit nenorocitul ăla?" Mă uit la el, era cel care mi-a salvat viata.

"Sunt bine, tu eşti bine?Îţi datorez viata, nici măcar nu ştiu cum să îţi mulţumesc."

"Nu ai pentru ce.O fata aşa frumoasă, trebuie să trăiască în continuare."

Nu ştiam ce să-i spun.El pleacă şi începe o conversaţie cu poliţiştii care au venit.Na ridic de la masă şi mă îndrept spre iesire.Că să nu-l panichez pe domnul şef, îi trimit un mesaj în care îi spun ce s-a întâmplat, iar el spune că o să avem altădată întâlnirea asta.

Acum îmi trebuie doar o cana de ciocolată caldă şi să fac o baie, care să mă liniştească.