Impossible Mission Force h.s.

Capitolul 5

-Megan-

Alarma mea de pe telefon ma trezeste.E sambata, ora 8 dimineata.Ma duc jos,in bucatarie si imi incalzesc o cana de lapte,si ma duc repede sa fac un dus.Fiind sambata trebuie sa ies afara, sa fac jogging.Imi place sa alerg ma face sa ma simt libera.Ies din casa, imi pun castile in urechi si incep sa alerg.Cand eram la liceu, obisnuiam sa alerg cu o prietena,dar dupa terminare liceului nu ne-am mai intalnit si am uitat una de alta.Alerg de aproape 10 minute,si trec pe langa o multime de oameni.Ma opresc si ma uit in jur, sa aflu ce se intampla.Oamenii au inconjurat un cadavru.Victima era plina de sange si avea un pistol in mana.Imi aduce aminte de scena de ieri.In cateva minute, ajunge politia.Acopera cadavrul si il i-au pentru autopsie.Lumea incepe sa se raspandeasca.Nu trecuse mult,si ramasesem numai eu si balta de sange.Ma hotaresc sa plec si incep sa alergdin nou.Deja m-am obisnuit cu aceste intamplari,sporul mortalitatii in ultimii 4 ani a crescut cu 3 milioane pe luna.Cei mai multi se sinucid sau sunt omorati de asasini.

Alerg in continuu de aproape o jumatate de ora.Ma apasa tare pieptul, aceasta etapa este cea mai grea,trebuie sa invingi durerea si dupa te simti cu adevarat liber, si dupa simti ca poti sa alergi cat vrei.Imi aduc aminte de vremurile frumoase cand parintii erau in viata si ma duceam la maratoane.Ma pregateam cu o luna inainte de maratoane.In fiecare dimineata la ora 6 dimineata, ieseam cu mama sa alergam.Era mult mai buna decat mine.De la ea am mostenit aceasta pasiune pentru alergat.De fiecare data cand luam un premiu, tata ma lua pe sus si spunea ca se vede ca sunt fica lui,el fiind o fire foarte competitiva si nu se lasa pana nu castiga ceva.Certurile dintre mama si tata, erau doar o joaca, nu se certau niciodata cu adevarat, dar tata tot mereu castiga, iar mama il lasa tot mereu sa castige.Pana si responsabilitatile erau o joaca.Ei faceau ca temele si facutul patului cu ei,era diferit.Inainte sa facem patul ne bateam cu pernele si terminam cu dureri de stomac la cat radeam.Sambetele erau zilele maratoanelor de filme, ne uitam la Tom si Jerry,la familia  Simpsons.Numai duminica era diferita,ma invatau ce se intampla afara si sa am grija de mine,de ce fel de persoane trebuie sa ma feresc.De la 5 ani m-au invatat miscarile de baza in judo,iar de la 10 ani, m-au invatat sa trag cu pistolul.

-Flashback-

"Megan,tine minte, aceasta nu e o jucarie,e o arma letala,sa nu te prind vreodata ca o folosesti fara sa fiu langa tine."

Mama e in spate si ne urmarea fiecare miscare.Suntem in padure, aici nu e nimeni.E o liniste totala,doar pasarelele mai fac zgomot.

"Tati, dar daca e o arma letala de ce vrei sa ma inveti cum sa o folosesc?"

"Megan sti ca ti-am mai povestit  ce fel de oameni exista, si ca trebuie sa te feresti de ei,ar trebui sa te invat cand vei fi mai mare, dar..."

"Dar ce tati?"

"Nimic.Tine pistolul cu amandoua mainile, trebuie sa il ti foarte tare.Degetul aratator il pui aici si apesi pe tragaci"

Trage o data impreuna cu mine si dupa ma lasa sa trag singura.

-End of flashback-

D e atunci in fiecare duminica am mers in padure si trageam la tinta, timp de o luna.Veneau acasa numai duminica si eu stateam cu matusa restul zilelor.Dupa acea luna, a venit vestea care m-a sfasaiat complet.