Impossible Mission Force h.s.

Capitolul 6

-Megan-

Este duminică.Mă dau jos din pat si cobor jos , în bucătărie.Vreau să mănânc ceva uşor.Deschid frigiderul si găsesc decât o cutie de suc si niste morcovi.Trebuie sa dau o fugă până la supermarket.Beau o gura de apă si mă îmbrac repede.

Afară e destul de rece, si nu era nici o persoana, cât este oare ora?Imi scot telefonul din buzunar si acesta arată că e ora 5 dimineaţa.Lumea nu iese la ora asta.Este încă întuneric, iar infractorii misuna pe străzi.Ar trebui să mă întorc acasă.Mă întorc.Am început să merg în paşi repezi si aud un zgomot în spatele meu, aşa că încep să alerg.Apare o persoană în faţa mea si mă prinde de mâini.

"Ce faci păpuşă la ora asta afară?Nu tea învăţat mama si tata să stai în casa la caldurica?Huh?"

Nu îi raspund,dar cum a terminat îi dau una între picioare.Părinţii mau învăţat să nu pierd nici o clipa in asemenea situaţii, să gândesc repede.O i-au la fuga, iar individul ţipă de durere.Mă înjură si vine după mine.

"Nu scapi tu aşa uşor de mine!"

Alerg cât pot de repede,dar dintr-o data aud un zgomot,era o pusca.O îndreaptă spre mine si incep sa alerg si mai repede.Trage si mă nimereste în picior.Se apropie de mine,dar dintr-o data o persoană sare din întuneric si se arată în lumina stalpului de iluminat.Îi pune un pistol la cap si îi spune să lase armă jos.Mi se părea cunoscut bărbatul acela.Îşi scoate telefonul din buzunar si sună pe cineva.În câteva minute vin nişte poliţişti si îl iau pe atacatorul meu.În momentul ala realizez că acesta este aceaşi persoana care m-a salvat acum câteva zile la restaurant.

"Eşti bine, păpuşă?"

"Sunt bine.Mulţumesc mult pentru mai devreme."

"Chiar nu ai pentru ce.Arată-mi piciorul te rog."

Întind piciorul, iar el imi examinează rană.

"Trebuie sa te duc la spital.Pierzi cam prea mult sânge.Nu te simţi ameţită?"

"Ba da."

Cretul care mi-a salvat viaţa pentru a două oara continua să vorbească.Eu nu îl mai înţeleg.Totul devine în ceaţă si incet,incet totul devine negru.

-Harry-

"Heii?!Mă auzi?"Nu imi răspunde.Fata se clatină uşor.Trebuie să o duc de urgenţă la spital.O i-au în braţe si o pun pe bancheta din spate.Mă urc în locul soferului, pun cheile în contact si pornesc maşina.În cateva minute ajungem la spital.O asistena mă îndrumă catre sălile de urgente.O intind pe un pat alb, iar asistenta o conectează la un aparat care să o ţină în viaţa.

"Domnule, spuneţi-mi vă rog cum se numeşte domnisoara."

"Nu o stiu, a fost atacata, iar eu am adus-o aici cât mai repede."

"Înţeleg, atunci spuneţi-mi numele dumneavoastra."

"Harry Edward Styles."

"Conform legii numărul 42, va trebui să staţi alături de rănită până când poate pleca la domiciliul ."

Minunat, acum trebuie să stau si aici.Mă duc lângă rănită si mă aşez pe un scaun.Mă uit la ea, are părul nu foarte lung si nici foarte scurt,saten, buzele ei erau roz si este foarte palidă.

Mă întrerupe un zgomot enervant.Era de la ceasul meu.Mă duc afara, în fata spitalului, unde nu era lume.

"Da, agent 001 aici."

"Harry, avem o noua persoană în vizor, Flink Gumicker, îl suspectam a fi traficant de iarbă,a părăsit hotelul la care era cazat din Dubai, imediat după ce a fost găsit cadavrul unui alt traficant.Credem că el a avut legătură cu asta.Trebuie să îl oprim, pe el si pe banda lui."

"Recepţionat, acum nu prea pot,sunt ocupat, imediat ce termin vin acolo."