Impossible Mission Force h.s.

Capitolul 4

-Megan-

Ma duc acasa, iar fiecare particica din mie vrea sa se relaxeze, asa ca ma duc direct sa imi fac baia dorita.Apa calda imi invaluie corpul.Stand acolo linistita, mi-au venit in minte scenele de mai devreme,infractorul care era intins pe jos in acea balta de sange, si eroul meu...

Trebuie sa uit totul,va trece si nu imi va afecta viitorul.Dar acum stiu ca trebuie ca fiecare moment pe care il traiesc sa ma bucur de el, deoarece nu se stie cand voi fi in somnul vesnic.

Toata viata mea, am ramas cu gandul la moarte, defapt de cand mi-au murit parintii.De atunci eram mai serioasa ca de obicei, iar matusa care ma crescut pana am devenit majora, a vazut ca nu sunt bine si mi-a programat sedinte cu un psihiatru, ca sa-mi revin, dar nu a mers, degeaba..fiecare moment petrecut acolo era irosit.Asa ca am convins-o sa ma lase sa fac altceva in acel timp, ceva care chiar sa ma ajute.Am ales sa scriu,la varsta de 14 ani,am lansat prima mea carte, intitulata "Viata".Cartea era despre viata oamenilor din ziua de azi, fiecare moment fiind trait in pericol,viata in care nu sti daca stai chiar acum langa un criminal, cum copii au inceput sa fie insotiti non-stop,chiar daca mergeau pana la cel mai apropiat chiosc, ca sa-si cumpere o guma.Adultii au fost uimiti, ca un copil de varsta mea sa stie atatea despre realitate.Atunci nu stiam cum au murit parintii mei,am fost doar informata ca au murit intr-un accident de masina,dar matusa mi-a spus la 17 ani, cand banuiam ca se intampla ceva in jurul meu, ca parintii mei defapt nu fusesera avocati, ci agenti secreti.Ma durut ca am aflat ca matusa m-a mintit.

Ma ridic din cada si ma usuc repede, imi fac o ciocolata calda asa cum am zis mai devreme si ma cufund intr-un somn foarte profund.