Thunder

Capitolul 5

   Plictiseala si linistea ma omorau... Am inchis cartea pe care o citeam cu scopul de a scapa de plictiseala, si m-am dat jos din pat indreptandu-ma spre fereastra. Ningea. Din nou. Ningea de cateva zile incontinuu si deja se formase un strat grosut de zapada, si prin grosut ma refer la 1 metru si ceva. 

   M-am uitat la ceasul care indica ora 10 am dupa care am inceput sa ma pregatesc pentru liceu... Urasc liceu... intr-un fel. Are si parti bune, si parti nasoale... Partea buna este ca e un liceu vocational (eu fiind la teatru) si imi pot dezvolta cunostintele despre teatru care a devenit un fel de hobby. Partea proasta e ca este foarte mult de munca si de invatat si daca nu faci tot ce ti se spune, esti prost. Sistem de cacat.. Nu ca mi-ar fi frica daca profesorii ma considera proasta, nu-mi pasa de ce spun unii despre mine, dar de mica am crescut fiind fata perfecta in ochii mamei, si nu vreau s-o dezamagesc. Partea amuzanta este ca profesorii si colegii mei se impart in 2 categorii: geniali si plictisitori. Ar fi mai multe de spus.. dar o sa intarzii..

   M-am indreptat spre dulap si am scos o camasa neagra cu cranii, o pereche de blugi skinny gri, un sacou, nelipsita cravata visinie fara de care nu pot intra in liceu(ca de, suntem profi) si m-am incaltat cu o pereche de botine negre cu tinte. Apoi am mers la baie unde mi-am buclat parul, am aplicat niste fond de ten, fard negru, tus, si un ruj rosu... ce pot sa spun, imi place sa sperii bobocii... dar stilul acesta(satanic, cum zice bunica-mea :)) ) imi ajuta zidurile sa stea in picioare. In fine... mi-am luat geanta si am iesit pe usa. Mereu mi-a placut sa ajung mai devreme la liceu, imi da timp sa gandesc, sa fumez o tigara si sa beau o cafea.

   Am urcat in autobuz, am capsat biletul si m-am asezat pe un scaun langa o ciudata care se tot holba la mine.. dar m-am obisnuit. Am dat sa-mi scot castile ca sa ascult muzica, si am realizat ca le-am uitat acasa... Din nou. Am suportat chinul melodiei comerciale ce se auzea din difuzoarele autobuzului timp de 20 de minute. Am iesit usurata din autobuz atunci cand a ajuns la liceu si m-am dus direct spre supermarket ca sa-mi iau tigari, cand, deodata, telefonul imi vibreaza in buzunar. Imi scot telefonul si ma holbez la mesajul anonim pe care l-am primit acum cateva secunde care spune:"Uita-te in spate." Curioasa, m-am intors. Si atunci am vazut. 

In spatele meu, la doi-trei metri distanta, se afla Andrei: blond cu parul cret, inalt, bine facut dar nu prea exagerat, ce purta o pereche de blugi skinny negri, un pullover mulat albastru inchis, o geaca de piele neagra si niste bocanci negri. Cam mult negru. Dar sincera sa fiu, nu ma plang, arata bine.

Stateam cu telefonul in mana , holbandu-ma ca proasta la el. Este foarte ciudat faptul ca ma urmareste. Inainte ma ignora complet si acum se tine dupa mine? Urmareste el ceva.
   M-am incruntat, nestiind ce mama naibii se intampla si ce vrea de la mine. Am pornit in diretia lui, acesta zambind strengar in coltul gurii, cand m-a vazut venind. Si-a pus o mana in buzunar, cealalta mana folosind-o pentru a-si aranja buclele razlete de pe frunte. Am ajuns in fata lui, aranjandu-mi geanta pe umar, ranjetul crescandu-i.

- Tu esti cel care mi-a trimis mesajul ? il intreb , aratandu-i mesajul de pe telefon.

-Eu? De ce ai crede asta ? imi raspunde, umezindu-si buza inferioara cu limba, privirea mea mutandu-se pe gura lui si pe miscarea ce o facea. Era atat de dragut. A chicotit scurt,vazandu-ma. M-am inrosit pe moment cand mi-am dat seama ca am fost prinsa, roseata disparandu-mi rapid, nervii luandu-i locul.

-Mm..pai hai sa vedem. Tocmai ce am coborat din autobuz si cand sa intru in supermarket, primesc un mesaj anonim care-mi spune sa ma uit in spate, si cand ma intorc , dau de tine, care te uitai la mine ca un psihopat. Deci da, tind sa cred ca tu esti "anonimul". ii spun , punandu-mi mainile in san.

-Ti-am spus ca o sa be mai vedem, imi raspunde, zambind larg, scotandu-si o mana din buzunar pentru a-si aranja buclele.
   L-am privit nervoasa dupa care l-am intrebat increzatoare:
-De unde ai numarul meu de telefon?
-L-am... ghicit, spune, clar surprins de intrebare.
-Aham... Bine, cand te hotarasti sa-mi spui ce naiba vrei de la mine, suna-ma.
-Cu mare placere, spune, preluand controlul conversatiei. Jur, baiatul asta ma tampeste, dar nu ma las dominata de el.
   Ii intorc spatele, si intru in supermarket, de unde  iau un pachet de tigari, o bricheta, o cafea si o briosa. Ar trebui sa mananc mai des. Ma grabesc spre parculetul de langa liceu si ma asez pe o banca dupa care imi aprind o tigara, cand deodata imi simt telefonul vibrand. Il scot enervata din buzunar si citesc noul mesaj:
"Ne mai vedem, roscato ;)"
"Nu prea cred. Si nu ma mai urmari!" Ii raspund, dandu-mi ochii peste cap.
"Nu te-am urmarit. Am dat peste tine din pura intamplare.:>"
"Mhm... sigur, cum zici tu."
"Btw, asta este numarul meu. Just saying..."

"N-ar putea sa-mi pese mai putin" 

   Mi-am inchis telefonul iritata, si dupa ce mi-am terminat cafeaua si tigara, m-am intalnit cu Geo care era ciudat de vesela fata de cum a fost in ultima vreme.

-Hei, ce-i cu tine de esti asa vesela azi? o intreb.

-De fapt, ce este cu tine ?

-Cu mine? Ce-i cu mine? intreb surprinsa.

-Esti nervoasa. De ce? spune ea, ingrijorarea facandu-si simtita prezenta in tonul ei.

-Andrei. ii raspund eu sugestiv.

-Aha... Ce-a facut? spune ea, panica citindu-i-se pe chip

-M-a urmarit cand am venit la liceu, si acum ma tampeste cu mesajele. A trebuit sa-mi inchid telefonul. spun eu, iritata de expresia ei constipata.

-Aaaa... Ups?! spune ea.

-Ce? Geo........ ce 'ups'? Spune-mi ce-ai mai facut de data asta, ii spun, deja stiind raspunsul.

-Numarul tau..... De..... de la... eu..... stii? E frumos afara, spune si rade fortat.

-Tu n-ai facut asta! De ce naiba i-ai dat numarul meu de telefon unui psihopat care mai nou ma urmareste?

-Ce? Nu-i vina mea! Tu toata vara m-ai tampit la cap cu faptul ca-ti place de el si nu stii cum sa te bagi in seama cu el mai repede, si acum baiatul vine si-mi cere numarul tau de telefon. Logic ca i l-am dat. Acum ai sansa sa faci cunostinta cu el... sa vorbiti... Eu in locul tau as spune merci.

-Tu glumesti? Tocmai, ca toata vara l-am placut si i-am dat si semne, si el m-a ignorat si aproape m-a facut de ras in fata intregii gasti! Nu ti se pare putin ciudat ca DEODATA il intereseaza persoana mea, si ma urmareste si imi da mesaje? Vrea ceva de la mine, si nu pot sa cred ca tocmai tu 'experta in relatii' nu ti-ai dat seama!

-Poti sa nu mai tipi? Ce te crizezi asa? Deja se holbeaza toata lumea ca la un spectacol pentru ciudati.

   Ma opresc din tipat si-mi indrept privirea spre un cuplu de batranei care s-au oprit din mers ca sa se uite la noi si ma calmez deodata si zic cu o voce diabolica si tare, incat sa fiu sigura ca aud si ei:

-Exorcizamus te, omnis immundus spiritus, omnis satanica potestas, omnis incursio infernalis adversarii, omnis legio, omnis congregatio et secta diabolica.

   Saracii batranei au fugit cat mai repede, iar eu si Georgiana am izbucnit in ras.

-Merge de fiecare data, spun eu, dupa ce mi-am recapatat respiratia.

   Dupa ce ne-am oprit din ras, ne-am indreptat spre liceu, clar, cu o stare de spirit mai buna. Restul zilei a fost plictisitoare si enervanta. Am avut 4 ore de actorie unde mai mult am dormit, pentru ca unei colege nu-i iesea textul si a stat 2 ore sa-i explice, iar cand a venit randul meu, eram prea somnoroasa si nu mi-a iesit din prima, iar cand am coborat de pe scena, mai aveam putin si saream la jugulara profesoarei. Am mai avut si o ora de romana si una de engleza, unde am dormit mare parte din timp. A fost cea mai plictisitoare zi din viata mea, si cand s-a terminat programul, mi-am deschis telefonul, si am vazut 8 apeluri pierdute de la Ana (o bff) si 5 mesaje de la Andrei.... Stai, ce? Pff... Era de asteptat. Nu le-am citit, si le-am sters in ciuda protestelor Georgianei, dupa care am sunat-o pe Ana ca sa vad ce vrea. 

-M-ai sunat? intreb eu.

-O, nuuuuu.... Sa nu crezi asta. Te omor. Zi-mi unde esti.

-Liceu, abea am terminat, de ce?

-A, pai, eu sunt in Geenie cu Lavinia, Cala(porecla) si cu un prieten de-al lui... Si te-am intrebat, ca sa vii si tu cu Geo... Sa se mai stranga lumea.

-Pai, voiam sa ma duc acasa, ca-s obosita... ma smiorcai eu.

-Hai, misca, ca si-asa nu ne-am mai vazut de mult.

-Meh... Bine... 

   Inchid telefonul si ma uit la Geo, care deja a auzit conversatia, ma apuca de mana si ma taraie pana in statia de autobuz.

-Sa inteleg ca nu am de ales, nu? spun eu, razand.

-Absolut nu. spune ea, razand.