Capitolul 10

25 1 0
                                    

Cand am iesit din baie, mi-a cazut fata. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Bunica-mea si Andrei impodobeau bradul. Iti bati joc de mine?

Am ramas in tocul usii de la sufragerie pentru cateva minute bune, blocata, si nestiind ce sa cred. Aproape ca uitasem de faza cu Andrei. Aproape. Dar acum toate cacaturile m-au coplesit. Am simtit o piscatura la nivelul ochilor. Oh, god, nu acum. Enervarea si-a facut simtita prezenta si, cum si aveam o stare destul de proasta, de ce sa nu ii fac si pe altii sa se simta nasol, nu? Cum ar fi Andrei.

-Ce cauti aici? l-am intrebat sec.

Bunica-mea a ramas confuza.

-Buni, ne poti lasa un moment, te rog? am intrebat-o eu.

-Este totul in regula? Am crezut ca tu l-ai invitat. A spus aceasta, pe un ton ori nervos, ori confuz. Nu imi puteam da seama.

-Iti explic mai tarziu, Buni. Doar... lasa-ne un moment, te rog. Ii spun eu, privind-o cum paraseste incaperea si inchizand usa in urma ei.

-Imi place de bunica ta, este foarte amabila. imi spune Andrei, dupa o clipa de tacere.

-Lasa vrajeala si zi-mi de ce esti aici. Si de unde stii unde stau? il intreb sec.

-Eu stiu mai multe chestii despre tine decat iti poti imagina. imi spune, sprijinindu-se amenintator de perete, pastrand distanta. Bun. Macar atat stie sa faca.

-Iesi afara. Ii zic, enervata, indicand spre usa.

-O, haide. Este Ajunul Craciunului! spune, apropiindu-se de mine.

Inima mi s-a facut cat un purice si simteam ca am ramas fara grai. Inca ma mira faptul ca are atata influenta asupra mea. Fata proasta ce sunt.

Arata bine, ca de obicei. Purta vansi, o pereche de blugi skinny inchisi la culoare si un hanorac copilaresc cu Mos Craciun pe el. Avea parul cret si blond ciufulit, iar ochii ii sclipeau mai mult decat oricand.

-Daca te apropii mai mult de un metru, te dau afara. Ii spun aspru.

-O, deci acum vrei sa raman. Avem o domnisoara nehotarata si aparent inabordabila aici. Spune acesta ironic.

M-am holbat la el pret de cateva secunde, ramasa fara replica. A profitat de tacerea mea.

-Si, deci, vrei sa vezi ce ti-am luat? imi spune, pe un ton fals entuziasmat.

-Cadourile se deschid in dimineata primei zile de Craciun, idiotule. ii spun, simtindu-ma putin mai bine pentru ca l-am injurat. Pana acum trebuia sa-l fi dat afara de mult, dar nu stiu de ce, parca ma chinuia curiozitatea sa vad ce are de gand.

-Stiu asta, Sherlock. Dar, chiar vreau sa vad ce parerea ai.

In tonul lui se citea nerabdarea. Ciudat. Si totusi, de ce mi-ar lua un cadou tocmai mie, si de ce naiba ma tot urmareste atat, si de unde dracu stie atatea lucruri despre mine? Ughh... Jur, ma omoara cu zile.

L-am privit cum scoate din buzunarul din spate al blugilor o cutie neagra, micuta, cu o fundita micuta si alba intr-un colt, si o intinde catre mine. Ma uit la cutie, si refuz sa o iau, iar el ofteaza exasperat.

-Atunci inchide ochii.

-In nici un caz. ii raspund scurt.

-Inteleg ca n-ai incredere in mine, dar ce crezi ca se va intampla daca inchizi ochii, ca sa-ti dau cadoul? Doar n-o sa sar pe tine cand e si bunica-ta in casa. Ma crezi nebun? imi spune enervat.

-Da, te cred nebun. ii raspund simplu.

-Doar... inchide ochii. Te rog? ma roaga acesta, nerabdarea citindui-se pe chip, alaturi de frustrare si enervare.

-Bine! ii raspund invinsa.

Inchid ochii, dupa care simt parchetul scartaind sub corpul sau masiv si bine facut( dupa parerea mea). Ii aud respiratia greoaie care se apropia din ce in ce mai mult. Prezenta sa coplesitoare se indreapta catre spatele meu, si, dupa cateva secunde, simt un metal rece pe gatul meu, dupa care doua maini calde care ma maseaza. Am deschis imediat ochii si m-am departat de el. Am pipait ceea ce parea a fi un lantisor care atarna de gatul meu, dupa care m-am indreptat catre oglinda micuta din biblioteca. Am ridicat-o, si am examinat lantisorul. Era de argint, iar pandantivul era reprezentat de un cuvant: Angel.

-Wow. a fost tot ce am putut sa spun.

Era simplu, nu era nimic complicat sau spectaculos, dar era frumos, al naibii de frumos.

-Iti place? Ma intreaba nerabdator.

-Da, este superb, dar, eu nu ti-am luat nimic. ii spun, cu o oarecare parerea de rau.

Ma urasc pe mine insami pentru ca ma las influentata de el. Ieri a incercat sa profite de mine, iar acum mie imi pare rau pentru ca eu nu i-am luat lui nimic. What the hell?

-Nici nu ma asteptam. imi spune, pufnind.

-Bun. spun eu, sec.

Ma uit la el cum se aseaza parca in slow-motion pe canapea, fiind prinsa intr-o transa, din care m-a trezit soneria de la interfon.

-Ma duc eu! tip ca sa auda bunica-mea.

Deblochez interfonul, dupa care fata mi se lumineaza cu un zambet larg si surprins cand deschid usa. In fata mea stateau Geo, Ana si Lavinia, cu bratele pline de cadouri. Acestea au intrat inauntru, lasand cadourile jos pentru a ma imbratisa. Le-am condus in sufragerie, dupa care am asezat cadourile sub brad. Fetele au ramas cu o expresie socata pe fata cand l-au vazut pe Andrei, dar le-am facut semn cu mana, indicand faptul ca le voi explica mai tarziu.

In timp ce m-am dus la bucatarie pentru a prepara ceva gustari si niste cafele, bunica-mea a venit si mi-a spus ca pleaca cu sor-mea la Lucian ca sa ne lase pe noi singuri. 

-Iar te duci la Lucian? o intreb eu, ofticata.

-Da, am sa fac Craciunul cu el si sotia lui. imi spune, ca si cum eu n-am nimic de obiectat in privinta asta.

-S-a casatorit? intreb eu mirata. Mi-e mila de femeia aia. spun, ironic.

-Hai taci din gura. Eu ma grabesc, sa aveti grija, si mai lasa tigarile deoparte ca nu-ti fac bine. imi spune pe un ton matern.

-Bine, Buni.... Pa...

O privesc cum paraseste apartamentul impreuna cu sor-mea, dupa care ma intorc la cafele si la gustari. Intre timp, apare si Geo ca sa ma ajute.

-Scuipa tot! imi ordona ea, amuzata.

I-am explicat care a fost faza de ieri si ce s-a intamplat si azi.

-Asta e nebun? ma intreaba, cu sprancenele ridicate.

-Se pare ca da. Hai, ajuta-ma sa le duc in sufragerie. ii spun eu, referindu-ma la gustari si la bauturi.

Dupa ce am aranjat masuta de cafea din sufragerie, aud o bataie in usa.

-Astepti pe cineva? ma intreaba Ana.

-Nu.....? spun eu, pe un ton nestiutor. Revin.

M-am indreptat catre usa de la intrare, si dupa ce am deschis-o, mi-a cazut cerul in cap, pentru ceea ce parea a zecea oara pe ziua de astazi.

-MAMAAA!!! am strigat eu, imbratisand-o strans, aproape dand-o jos din picioare.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 20, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

ThunderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum