Nimic nu este suficient de rezistent în fața trecerii timpului. Mereu m—am întrebat unde se duc lucrurile după ce trec. Unde se duce fumul de țigară după ce, odată ce l-ai expirat în aerul camerei, te privește pentru puțin timp și apoi dispare? Dar unde se duce postarea de pe Facebook care te-a făcut să plângi? Unde se duce fotografia odată ce i-ai dat like? Sunt superficiale aceste lucruri, dar cred ca ceea ce ni se oferă zi de zi, prin lucruri mici, nu sunt mai mult decât dovezi că orice este trecător. Totul se va ascunde în cascada nemuririi iar acolo nu poți merge decât după cum ghidează fluxul. Este ușor să vezi asta când ochii-ți sunt încă limpezi și plini de. De ce? Nu vezi asta doar când ești fericit. Tocmai am scăpat scrum in prăjitură. Este ușor să cunoști atunci când îți dorești să afli și este ușor să te pierzi în cascada la gândul ca totu-i trecător. Dar vreau să-ți amintesc că ai trecut prin multe, dar ești încă aici. Pe tine nu te duce fluxul și nici nu te împinge unde vrea el. M-am întors și lângă mine, pe iarba, am ascultat cu el zumzetul pădurii.
CITEȘTI
Visare
Short StoryVrei să afli care este secretul care stă în spatele unui vis? Să știi cum ai reușit atâta timp să faci față paletei de sentimente care te-au ros sau ți-au impregnat pașii? Nu trebuie decât să închizi ochii și să mă citești.
