Logodnic de închiriat

Capitolul 36

                       Lucas

     – Nici nu știu cum m-am lăsat târâtă aici, îmi zice și se strâmbă din nou.

      Încep să râd și ea îmi strânge și mai tare mâna când trecem de valetul care ne-a întâmpinat la ușă.

      – Să zicem că din cauza irezistibilitații mele ai cedat.

       Zâmbește și începe să cerceteze salonul uriaș.

      De fapt nu a fost deloc ușor să o conving să vină. Jane a decis că ar fi mai bine să afle doar azi, așa nu ar avea timp să caute argumente și scuze pentru a nu pleca de acasă.

      Am stat ore în șir explicându-i fiecare motiv pentru care ar fi trebuit să fim aici, dar ea mereu contraargumenta. Văzându-mă fără alternativă, pot spune că am apelat la arma numită sensibilitate.

      – Dacă ai fi făcut tu un asemenea gest pentru cineva, cum te-ai fi simțit dacă nu ar fi avut bunăvoința ca măcar să vină?

       – Nu le datorez nimic, mi-a zis scurt.

      – Nu mai fi așa încăpățânată. Ei au fost drăguți să se gândească la noi.

      A expirat și și-a dat ochii peste cap.

      – Nu stăm mai mult de două ore, mi-a zis și m-a lăsat singur în dormitor.

      Jane știa că voi reuși și s-a asigurat din timp că va avea hainele pregătite și uite că suntem aici.

      – Vezi să nu, zice și își trece mâna prin păr. Arăt ca un pom de Crăciun, se plânge.

     – Arăți minunat, spun și îi duc mâna la buze și o sărut ușor.

      Și chiar spuneam adevărul. De fapt arata mai mult decât minunat. Rochia lungă până în pământ o face să pară mai fragilă și mai micuță de cât e de fapt. Albastrul îi scoate în evidență pielea albicioasă și face ca părul să pară brunet în lumina colorată din salon.

       Dau cu ochii de un bărbat masiv care o cercetează mai mult decât ar trebui. Când vede că mă încrunt, ridică puțin paharul cu șampanie pe care îl are în mână în semn de salut.

        Îmi stăpânesc pornirea de a i-l îndesa pe gât și continuăm să înaintăm prin mulțime. Nu recunosc nici o față și mă întreb dacă asta chiar e petrecerea mea de logodnă sau o ocazie de a strânge oameni și de a da de băut numai de dragul de a arăta cât de tari sunt.

       Jane a decis să rămână acasă și urma să o viziteze Ira mai târziu. Destul de apropiați cei doi.

      – Vezi pe cineva cunoscut, o întreb când înspre noi își croiește drum Jem.

      – Văd pe cineva, zice Ally și zâmbește larg.

      În câteva secunde Jem e lângă noi și o îmbrățișează strâns pe partenera mea.

      – Arăți minunat, îi zice și ea se înroșește puțin.

       Mă uit urât la el, dar nu mă observă. Îmi pun brațul pe spatele gol al lui Ally și o trag mai aproape de mine.

       – Hei, se pare că ai convins-o să apară, îmi zice și mă bate pe umăr.

      – Așa se pare, zic și mușchii mi se încoardă imediat cum îl văd pe măgarul care se holba la ea mai devreme venind înspre noi.