Chipul razbunarii

Înviere prin moarte

Ultimele licăriri pâlpâinde ale soarelui se strecurau cu delicatețe printre norii plumburii ce se îngrămădeau alarmați pe bolta cerească, formând o pătură groasă și densă ce își mișca poalele din când în când, lăsându-se purtată agale de adierile aproape imperceptibile ale vântului, ce scăzuse în intensitate odată cu apunerea mingii de foc. Din loc în loc, luna își mai arăta chipul durduliu printre straturile groase de nori, aruncându-și primele raze argintii asupra orașului ce părea că intrase într-o stare de amorțeală, într-o stare catatonică din care nu mai putea ieși. O liniște mormântală învăluia orașul aglomerat cândva, de această dată însă părând să fie părăsit de orice țipenie omenească.

Ușa ușor zgăriată pe partea centrală a taxiului se deschise încet, lăsând ca pe după ea să se contureze cu grijă silueta firavă și volatilă a lui Pilar. Aceasta închise cu putere ușa automobilului, după care îi înmână șoferului o bancnotă și își aranjă precaută rochia, încercând să mascheze pe cât posibil proteza ortopedică ce se ivea din când în când prin crăpătura lungă a acesteia. Nici ea nu știa cu exactitate de ce alesese să poarte acea rochie care îi punea în evidență defectul fizic pe care îl avea,  dar știa că odata, în urmă cu ceva vreme, mulți bărbați o complimentaseră pentru felul în care rochia albă, vaporoasă și cu bretea pe o parte se mula perfect pe silueta ei diafană, părând sa fie croită exact pentru dimensiunile ei.

Pilar privi ușor nesigură restaurantul luxos din fața sa și o nouă serie de întrebări începuseră să o agaseze. Ce căuta ea acolo? De ce a acceptat invitația unui bărbat care până în urmă cu câteva zile urma să se căsătorească cu fiica unuia dintre cei mai importanți politicieni din Mexic? De ce l-a lăsat să o sărute cu o zi în urmă? Întrebări și alte întrebări îi acaparau gândurile femeii, iar o incertitudine vastă începuse să o învăluie treptat în mrejele sale, întrebându-se dacă nu cumva era mai bine să se întoarcă.

Nu! Nu voi fugi! își spunea femeia în sinea sa, după care își ridică ușor rochia și se îndreptă greoi, dar sigură pe ea înspre intrarea împrejmuită de plante exotice și mediteraneene, una mai colorată și mai atrăgătoare ca cealaltă. Ușa gigantică din sticlă se deschise silențios, iar Pilar păși cu grijă pe covorul albastru închis ce îmbrăca o parte din podeaua din lemn atent selecționat și rașchetat ce îi conferea localului un aer unic, inefabil, ce îmbina modernul și tradiționalul într-o manieră unică, nemaiîntâlnită de femeie până atunci.

Aceasta se apropie cu grijă de chelnerul ce stătea aproape de intrarea în restaurant și întrebă de domnul Ferrer, un zâmbet scurt și limpede însoțind reacția bărbatului, urmată de asemenea de un gest scurt și politicos de a-l urma. Cei doi începuseră să se afunde încet-încet în magia localului, Pilar privind rapid, în trecere, chipurile zâmbitoare și bine dispuse ale persoanelor ce stăteau așezate la mesele din lemn masiv, dar și felurile de mâncare apetisante și aburinde ce zăceau înșirate pe aceleași mese.

-Pilar! exclamă uluit Hector în momentul în care o zări pe femeie apropiindu-se, ridicându-se imediat în picioare pentru a o săruta tandru pe obraz și pentru a-i trage scaunul cu spătar înalt. Arăți minunat! exclamă în cele din urmă acesta ușor buimac, privind mirat formele voluptoase ale lui Pilar ce se conturau discret pe sub rochie, dar totodată ușor dezamăgit aparatul ortopedic ce se zărea la fiecare pas pe care îl făcea.

Aceasta îl privi ușor timidă și îmbujorată, simțindu-se în același bine știind că încă mai era considerată ca fiind atrăgătoare pentru mulți bărbați, după care apucă meniul pe care i-l întinse chelnerul și aruncă o privire scurtă și rapidă peste băuturi pentru început, cerând în cele din urma doar o apă tonică.

-Nu eram sigură dacă sa vin sau nu, mărturisi Pilar șovăitoare, dorind să vadă reacția de pe chipul bărbatului.

Acesta se apropie și se aplecă ușor peste masă, suficient cât pentru a o apuca suav de mâna, după care îi aruncă o privire jucăușă, exprimând într-un fel sau altul fericirea pe care o simțea.