Iubire la Marea Neagră

【Ｃａｐｉｔｏｌｕｌ １】

          Privesc în toate colțurile încăperii și de-abia aștept să plec acasă. M-am săturat de atâtea petreceri. Nu mă simt în largul meu, nu mai găsesc nicio plăcere în a petrece, în a bea până nu mai știu de mine și a mă culca cu orice tipă dispusă să facă asta. Bine, acum nici nu am cum să o fac, fiind însoțit de Maeve, iubita mea, sau cel puțin asta știu toți, că e iubita mea. Însă nu am prea avut parte de momente intime cu ea, de-abia dacă au fost câteva săruturi și mici atingeri, în rest nimic, e atât de sperioasă și uneori mă enervează atât de tare încât aș vrea să țip la ea, să o zdruncin și să o aduc la realitate. Da, la realitate fiindcă ea trăiește fără să știe cât rău există în lume, fără să știe ce înseamnă aia durere, atât sufletească, cât și fizică. E mult prea protejată, e ținută ca într-o colivie de aur de către părinții ei.

         Duc paharul cu alcool la gură și beau în încercarea de a mă trezi din această stare, dar nu reușesc sub nici un fel. Atunci când pun pe limbă un strop din băutura pe care o am în pahar îmi vine să o scuip. Nu știu ce s-a întâmplat cu cei care organizează aceste petreceri și de ce s-au prostit în așa hal, parcă aș fi băut o poșircă, are un gust tare nasol. Iar de persoanele necunoscute pe care le-am tot văzut în ultima vreme la petreceri nici nu mai zic, mulți par dubioși, par că ar urmării ceva. Dar asta nu-i problema mea, pot oricând să-i dau naiba și să nu mai accept nicio invitație, oricum de mult nu m-am mai distrat așa cum trebuie la o petrecere din asta.

           — Ce-i cu tine, Dario? îmi întrerupe gândurile Maeve.

          Mă prefac că nu o aud, zgomotul din încăpere fiind unul foarte puternic și continui să privesc oriunde altundeva, numai la ea nu. Am momente și momente, acum sunt de acord cu relația dintre noi, în secunda următoare îmi doresc să nu o mai văd. Nu știu de ce mi se întâmplă asta, dacă e din cauza familiei care într-un fel ne-a împins să avem o relație sau pur și simplu nu îmi doresc asta.

           Uneori mă gândesc că poate fi din cauza ei deoarece nu este exact tipul de fată care să îmi placă mie. Nu este urâtă sau ceva, dar este mult prea simplă, părul șaten, creț, pe care îl îndreaptă de fiecare dată și ochii căprui, destul de scundă și mult prea naivă. Nu am nimic cu fetele simple, dar prin faptul că acordă mult prea multă importanță la ceea ce spun alții și face mereu ce îi spun părinții ei este un adevărat dezavantaj. Naivitatea este problema aici, nu vreau să am o parteneră care poate fi ușor manipulată de restul. Vreau o persoană puternică, să luptăm împreună pentru ce ne dorim și să ne trăim viața așa cum vrem.

           — Dario, strigă cât de tare poate și mă atinge pe umăr, iar acum nu mă mai pot preface și sunt nevoit să mă întorc spre ea.

           — Eve, când te-ai întors? mă prefac în continuare că nu știu și îmi trec mâna după talia ei, aducând-o mai aproape de mine.

           Chiar dacă nu sunt sută la sută convins că ar trebui să formăm un cuplu, asta nu înseamnă că nu mă pot bucura puțin de beneficiile acestei relații, chiar dacă această bucurie constă doar în mici săruturi și atingeri. Deși pe ea o cheamă Maeve, mie îmi place să o alint Eve, fapt care o supără de cele mai multe ori.

          — Mai devreme, chiar te-am întrebat ce ai pățit, dar se pare că nu m-ai auzit, rostește printre suspinele de plăcere datorate săruturilor pe care i le aplic la baza gâtului.

           — Ce-ai spune să ne retragem? Oricum m-am plictisit și nu este nimic interesant aici, îi ridic chipul și o sărut până rămâne fără aer.

          Deși formăm un cuplu de doi ani de zile, nu s-a obișnuit cu aceste gesturi și nu le acceptă prea des. Nu spun că nu răspunde la ele și nu se bucură de atenția pe care i-o ofer, asta în puținele dăți când o mai ia ți pe ea valul și nu mă respinge, dar se rușinează destul de rapid. De cele mai multe ori nu îi convine să o sărut sau să o ating atunci când sunt mai multe persoane de față, deci acum este o premieră și profit de ea.