Mii de stropi de ploaie
Se revarsă peste natură
Aerul proaspăt îmbrățișează
Mândra și frumoasa natură
O lume de basm se arată
Ce îți rămâne în suflet
Ce binecuvântare
Ce se arată pe pământ
Norii gri și cerul trist
Care plânge fără oprire
Și își arată oftând podoaba
Care zace-n armonie
Cum privești pe geam afară
Vezi valsul stropilor de ploaie
Şi auzi muzica liniștitoare
Ce se aude, iubitoare
Adierea domoală a bătrânului vânt
El aleargă cu paşi târzii
Pe străzile fără viață
Fără glasuri de copii
Acum e frig și în inimi
Acele inimi care nu cunosc iubirea
Şi bunătatea au refuzat să o știe
Acele inimi sunt cioburi de sticlă
Dacă pleci mai departe de tine
Dacă descoperi ce se află după rău
Dacă accepți tristețea aşa cum vine
Ție o să-ți fie mult mai ușor
Dar deodată stai mirat
Norii cei gri au plecat
Și cerul e ca oglinda
Se aud glasuri de copii
