Liniștea îmi sparge visul în bucăți
Liniștea mă așteaptă la capăt de lume
Liniștea mă ascultă de fiecare dată
Liniștea mă ceartă și mă iartă
Liniștea-mi ascunde creația-n lumină
Iubește fiecare strop de întuneric
Și dacă-n iubire și ură nu găsesc drum
Liniștea se stinge fără sa știm
Ascult glasul vechilor poeți
Și plâng pe străzile pustii
Printre fantasme fără viață
Și am sperat că ai să vii
Astăzi am șters amintiri
Și fără să vreau am uitat
Si fără să-mi dau seama
Te-am inventat în poezie
Și te-am ascultat
Te-am invitat la parfum de lectură
Te-am apreciat , vorbeai cu drag
Despre poeți și scriitori
Acum în ultim moment îți spun
Să nu mă uiți când de mult
Vei fi plecat spre noi tărâmuri
Și nu vei veni înapoi
Și dacă aş vrea să te aștept
Oricum timpul a secat și trece
Eu nu te uit chiar dacă vrei
A uitării legătură să o dezlegi
Chiar dacă aş dori să te găsesc
În liniște, să-ți cunosc motivele
Care le-ai ascuns din orgoliu
Pe care nu îl înțeleg
Poate nici nu te-am cunoscut
Eu încă sper să descopăr a ta
Inimă, închisă cu lacăt
Inimă nepătrunsă,inimă de piatră
