Părinți mei îmi spuneau mereu să nu privesc în sus. Dar mereu știm că fiecare om este curios in felul lui. Eu care sunt mai curioasa din fire am inceput să mă uit în sus. După o jumătate de oră în care mă tot holbam la acel tavan foarte alb am inceput sa vad cum apar picături de sânge care curgeau pe fata mea. La un moment incep sa simt o mana rece care mă atingea pe umărul drept .
Am inceput sa strig după ajutor , dar era deja prea târziu....
"Sper că va plăcut aceasta poveste ....iar daca va plăcut aștept copmenari cu părerile voastre!"
