În curs de rescriere!!
Nimeni nu l-a întrebat pe Malach Knight de ce îşi ura atât de mult viața. De ce s-a afundat singur în propria mizerie, lăsându-se să zacă în întuneric şi singurătate. De ce îşi dorea cu atât de multă ardoare să dispară...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Nebuniaesteundevaîntrehaossi a aveaunvis."
Inima mi-a tresărit cu putere din cauza deciziei sale bruște. Încă nu am apucat să procesez în totalitate informațiile primite și nu voiam să fiu pusă în fața faptului împlinit. Nu puteam nega, situația mă speria, dar într-o oarecare măsură eram și intrigată.
- Stați, domnule! am dat să zic când acesta s-a ridicat de pe scaun. El știe de faptul că sunt aici?
Poate că dacă n-aș fi fost atât de nesigură, m-aș fi aruncat în necunoscut. Dar simțeam că mai întâi trebuia să am un plan de bătaie de la care să pornesc.
Acesta a clătinat din cap ușor precaut. Era tot ce aveam nevoie să știu.
- Nu cred că este oportun să intrăm așa peste el și să mă prezentați de parcă am fi prieteni de familie. Lăsați-l să proceseze ideea că va mai avea o persoană pe cap și vom face cunoștiință mâine, la prima oră, am spus zâmbind.
Încă țineam dosarele în mână și faptul că erau atât de grele îmi făceau mâinile să-mi amorțească. Am aruncat fugitiv o privire pe prima pagină și în ochi mi-a sărit un nume: Malach Knight.
Malach...
- Asta înseamnă că accepți postul, domnișoară Evans? Vreau să fiți conștientă de riscurile pe care vi le asumați, a continuat.
O voce îmi șoptea că nu avea cum să iasă bine. Nu toate probleme se pot rezolva cu un ac și o seringă și că aceasta îmi depășea cu mult puterile de asistentă. Dar o alta îmi spunea că în viață trebuie să te mai și arunci cu capul înainte, iar acum reprezenta unul dintre acele momente.
- Înainte vreau să vă întreb ceva, am spus, iar domnul Knight a ridicat întrebător o sprânceană. Face ședințe de psihoterapie?
Figura i s-a întunecat, luând o poziție rigidă.
- A renunțat la ea acum trei ani.
Am oftat ușor și mi-am luat geanta de pe canapea, punându-mi-o pe umăr. Faptul că nu mai mergea la ședințe și refuza cu orice preț să fie ajutat, mi-a făcut destul de clară situația că nu avea să-mi fie ușor să lucrez cu el.
- Mai trebuie să știu ceva?
Acesta a clătinat din cap, însă simțeam că mai era ceva ce îmi scăpa. M-am îndrepat spre ușă, ignorând din nou covorul. Am apucat nesigură clanța, însă în ultimul moment m-am întors către domnul Knight.
