Rosa

Accidentul

Rosa

Capitolul 1

Eram doar o adolescentă când el mă smulse din brațele părinților mei,aveam doar 17 ani.Mergeam cu tata și mama într-un oraș vecin,la ziua de naștere al unui prieten de-al tatei.Pe șosea era polei,tata conducea prudent dar din sens opus apăru din senin o mașină cu o viteză năucitoare.La viteza cu care venea spre noi era imposibil să ne evite.Din cauza poleiului a derapat și a intrat în noi.Atât îmi aduc aminte pe mama care urla și pe tata strigând doar:"Nuuu..."apoi liniște.

Când am deschis ochii pentru prima dată,eram într-o cameră sărăcăcioasă cu un pat,o masă și un geam mic cu gratii dar părinții mei nu erau nicăieri.Mă durea capul îngrozitor,am încercat să vorbesc dar din gât abia mi-au ieșit două cuvinte:
-Mi-e sete...
Atunci apăru el,un domn de vreo 35 de ani care îmi dădu să beau apă dintr-un pahar,cu un pai.
-Bea,zise el,să poți prinde puteri.
Am înghițit de vreo două ori dar simțeam că toate măruntaiele îmi iau foc.Gâtul mă durea îngrozitor. Am mai băut încă puțin,parcă deja începeam să nu mai simt durerea atât de tare.Gâtul începea să se obișnuiască cu apa și măruntaiele mele parcă începeau să se mai răcorească.

-Unde sunt?am zis.
-Într-un loc închiriat de mine.
-Mama,tata?am îngâimat eu cu dificultate.
-Ei nu mai sunt...au murit.
-Ce?Nuuuu!!!am încercat să plâng,să urlu dar parcă nimic din organismul meu nu mă asculta,mă agitam ca un pește pe uscat.
-Liniștește-te,îți faci rău!
-Nuuu,vreau la eiiii...
-Dacă nu te liniștești,va trebui să te sedez iar!
-Mamăăă,tatăăă...
-Ok,tu ai vrut-o!zise bărbatul acela,apoi scoase o seringă din sertarul de la masă și mi-o înfipse fără nici o milă în venă.Dădu drumul la ser care de cum intră în venă începu să mă liniștească iar apoi să mă adoarmă...