Rosa

Laurențiu încearcă să își înăbușe sentimentele.

Rosa

Capitolul 10

Mă trezesc cu mult înainte de bătăile în ușă de trezire ale lui Adelaide îmi fac un duș și mă spăl pe dinți iar după aceea mă îmbrac de "scandal" după care cobor și iau micul dejun.Laurențiu era plecat deja doar eu și Adelaide eram la masă:
-Mă surprinde că te-ai trezit atât de devreme azi Rosa,nu credeam că vei fi atât de odihnită după toată distracția de ieri.
-De ce Adelaide?Nu mă crezi capabilă de nimic așa e?
-Te cred că ai fost doar o fetiță răsfățată și răzgâiată la ai tăi draga mea dar aici nu o să fii așa.
-Nici nu intenționam asta Adelaide.
-Așa te vreau isteață și ascultătoare și atunci vei sta mult și bine aici.
-Laurențiu vine devreme azi?
-Așa ar trebui.De ce întrebi Rosa?
-Nu am un motiv anume,doar întrebam.
-Bine atunci dacă ai terminat,te rog frumos să mergi la bucătărie la Delia o să îți zică unde trebuie să o ajuți.
Delia era la aragaz învârtea într-o cratiță cu ceva de mâncare când eu am intrat în bucătărie:
-Hey neața bună Delia am venit să te ajut cu ce este nevoie azi.
-Bună dimineața domniță Rosa.
-Te rog să nu îmi mai spui așa suntem colege de suferință acum sau ai uitat?îi zic eu și râdem amândouă.
-Uite azi trebuie să frecăm bine podelele,doamnei Adelaide îi place să strălucească.Dar asta după ce terminăm mâncarea.
-Așa o să facem dar te rog frumos am mare nevoie să mă ajuți și pe mine la ceva.
-Sigur Rosa orice ai nevoie.
-Vreau să îi fac o prăjitură lui Laurențiu la cină diseară,vreau să mă revanșez față de el pentru ce a făcut el pentru mine ieri de ziua mea și cum eu nu mă pricep la astea vreau ca tu să mă ajuți.
-Sigur că o să te ajut terminăm ce avem de făcut iar apoi ne ocupăm doar de asta.
-Îți mulțumesc frumos Delia ești o scumpă.
-Nu e pentru ce,îmi place că pot să ajut iar domnul Laurențiu este un om bun care merită lucruri bune.
-Asta cred și eu...
După ce Delia a terminat mâncarea,cu mine ajutând-o la ce avea nevoie am trecut la partea a doua și am frecat podelele până am văzut acru,mă dureau palmele de la atâta frecat de îmi venea să dau cu peria cât colo dar știam că trebuia să termin altfel babornița de Adelaide îmi făcea viața amară.Când în final epuizată și transpirată maxim am terminat cu podelele am intrat iar cu Delia în bucătărie să îi facem o prăjitură drept mulțumire lui Laurențiu.Totul a ieșit minunat i-am făcut un pandișpan,bine mai mult Delia decât mine dar sper ca data viitoare să știu să îl fac chiar eu singură fără vreun ajutor.

Laurențiu

Am avut o zi mizerabilă azi totul mi-a mers îngrozitor în afaceri zici că mătușa m-a blestemat nu alta.Și mai am și sentimentele astea confuze pentru Rosa, trebuie să o evit cât pot de mult,de aceea am plecat și azi dimineață atât de repede ca să nu dau ochii cu ea,dar nici să o las în voia sorții nu pot că altfel mătușa îi face viața imposibilă bietei fete.
Cred că nici cina nu o să o mai iau în seara asta ci urc în camera mea și mă bag la somn ca să nu o întâlnesc iar.Nu pot să mă abțin să nu o ating dacă o văd,să nu îi ating părul sau fața sau să îi simt mirosul măcar...Doamne ce tot vorbesc aici?O iau razna sau ce e în capul meu?Sunt un bărbat cu picioarele pe pământ și mă dă gata o puștoaică?
Parchez mașina,arunc o privire spre casă,liniște toate becurile stinse cu siguranță doarme,am făcut bine că am întârziat puțin,măcar așa evit să o mai întâlnesc în seara asta.Descui ușa și îmi dau geaca de piele jos și dau să o agăț în cuier când simt două mâini calde care îmi acoperă ochii să nu mai văd nimic,tresar prima dată dar apoi simt miros de iasomie și știu că e ea,micuța mea...De ce naiba nu doarme la ora asta?
-Vino cu mine,îmi zice și mă conduce spre bucătărie.Când ajungem acolo îmi eliberează ochii,clipesc de vreo 2-3 ori până când reușesc să văd ceva,iar când văd rămân mut de uimire.
Pe masa din bucătărie erau așezate două farfurii cu mâncare aburindă în ele,o lumânare ardea frumos împodobită în mijlocul mesei iar între ele trona un platou cu pandișpan.
-Ce este asta Rosa?
-Este modul meu de a-ți mulțumi pentru ziua de ieri.
-Dar...
-Să nu aud nimic,acuma seara o să faci cum spun eu,te rog.
-Bine micuțo te ascult.
Începem să mâncăm în liniște,nici măcar nu îmi dădusem seama cât de foame îmi era abia la amiază îmbucasem ceva în grabă pentru că dimineață sărisem peste micul dejun dacă plecasem în grabă.Fata asta știe cum să intre în inima unui bărbat...
-Și, cum ți-a fost ziua azi?
-Nu prea bună...
-Îmi pare rău să aud asta.
-Eiii asta e,vor veni și zile mai bune să sperăm.Ziua ta cum a fost micuțo?Mătușa mea ți-a mai făcut zile fripte?
-Ei,doar puțin dimineață dar i-am cam prins slăbiciunea,dacă fac ce zice ea o am la degetul mic și râde,un râs cristalin și curat ca și sufletul ei.Simt un gol în stomac și nevoia să o iau în brațe să o simt să îi miros parfumul:
-Laurențiu ești bine?
-Poftim?A,da sunt ok mă gândeam doar la ce ai zis tu...Mă bucur că nu te mai stresează mătușa atât.
-Să îți tai pandișpan,eu l-am făcut,ajutată mai mult de Delia dar și eu am participat.Am considerat că este un semn de mulțumire mai dulce de la mine pentru tine.
-Abia aștept să gust,îi zic eu,sunt sigur că o să fie gustos.Îți mulțumesc micuțo că deși sunt sigur că ești obosită ți-ai făcut timp și pentru mine să îmi pregătești toate astea.
-A meritat efortul să știi.
Acum chiar mă simt nașpa că am încercat să o evit de dimineață ea mi-a pregătit toate astea iar eu am fost un mare bădăran.

Rosa

Epuizată dar fericită că totul a ieșit bine mă îndrept spre scări cu Laurențiu în urma mea nu înainte de a spăla totul și a pune la loc ajutată de el insistând chiar să mă ajute.
-Noapte bună micuța mea îmi zice iar apoi mă sărută pe frunte și îmi dă o îmbrățișare scurtă.Ne vedem dimineață la micul dejun.
-Noapte bună Laurențiu.
Urc scările până la camera mea unde fac un duș iar apoi mă bag în așternuturile moi și calde care mă așteptau să mă odihnesc după o zi grea de muncă.Zâmbesc când îmi amintesc ce față a făcut Laurențiu când a deschis ochii și a văzut ce îi pregătisem nici măcar nu se așteptase la așa ceva din partea mea dar i-a plăcut se vedea pe fața lui uimirea și încântarea iar eu m-am bucurat pentru că reușisem să îl surprind plăcut.Tot ce mai trebuie să fac acum este să o mai îmbunez pe mătușa lui și să nu mai îmi facă zile fripte.Adorm într-un târziu și visez doar pandișpan și pe Laurențiu zâmbind încântat.
A doua zi dimineață Adelaide iar îmi bate la ușă:
-Rosa dragă să te trezești că azi vei merge cu nepotul meu la cumpărături pentru a apriviziona casa cu ce este nevoie.
-Bine Adelaide cobor imediat.
Mă ridic din pat și fug la baie unde mă spăl iar după aceea îmi iau pe mine un maieu și un pantalon scurt iar în picioare îmi pun o pereche de teniși, îmi prind părul cât mai sus posibil să nu îmi atingă spatele că de la căldură mă face să transpir și nu îl suport.După ce termin cobor în sufragerie unde Laurențiu își bea cafeaua și discuta cu mătușa lui:
-Bună dimineața tuturor,spun eu cu entuziasm.
-Bună dimineața draga mea,îmi zice babornița.
Laurențiu mă privea de parcă atunci aș fi căzut dintr-o navă spatială,la un moment dat îngaimă și el ceva care semăna puțin cu un "bună dimineața " cam înecat .
-Aici este lista cu ce trebuie cumpărat Rosa să fii atentă să nu uiți nimic da?Te va duce Laurențiu.
-Îmi pare rău mătușă dar eu nu o pot duce am primit un telefon urgent.
-Dar nepoate...
-Nu pot e ceva urgent,să meargă cu șoferul.Eu trebuie să plec.Să aveți o zi bună.
Ce naiba e cu el oare?Ce am făcut de nu mai vrea să vină cu mine?Aseară totul era bine oare ce s-a schimbat peste noapte?