Tipetele spiritelor nu se opreau,iar eu simteam ca innebunesc. De fiecare data cand incercam sa fugim,femeia aparea in fata noastra fara sa spuna un cuvant. Am ramas pe loc si am incercat sa ramanem calmi.
Creatura s-a apropiat de mine. Ma gandeam ca asta imi este sfarsitul,pana la urma toti murim,nu? M-a mirosit,apoi mi-a atins mana cu ghearele,zagariindu-ma. Durerea nu era puternica,nu puteam simti mai nimic,frica era atat de mare incat nu mai avea loc nimic altceva. S-a uitat la mine pret de un minut,a scos un urlet ingrozitor si s-a lasat pe pamant,cu privirea in jos si si-a lipit capul de piciorul meu. Era urias pe langa mine si numai faptul sa stiu ca sunt atat de aproape acea creatura,ma facea sa imi ies din minti.
Femeia se incrunta si i-a facut un semn creaturii, dar nu s-a miscat. Femeia se apropia incet de mine,dar dintr-o data,creatura s-a pus in fata,intre noi si femeie. A tipat si a aruncat fiara intr-un copac. Am profitat de sansa si am inceput sa fugim,dar stiam ca Will nu mai putea,cu fiecare pas incetinea treptat si ar fi trebuit sa ne oprim. Piciorul lui Will sangera si stiam ca se abtinea sa nu tipe de durere. Daca ar fi tipat,femeia ne-ar fi gasit mai usor.
Speranta noastra a revenit in momentul in care am observat ca incepea sa se lumineze incet. Am ajuns intr-un luminis, iar in mijlocul lui era o piatra de mormant. Ne-am apropiat pas cu pas. Pe mormant era scris numele Ryan Higgins. Ryan..putea fi acel Ryan din legenda padurii?
-Will,crezi ca el e cel ucis,cel din legenda?
-Cred ca da. Sincer,nu cred ca ma mai poate lua ceva prin surprindere.
-Pleaca de pe mormantul meu! se auzi un strigat puternic.
Ne-am uitat in jur si nu era nimeni altcineva inafara de noi. Cand ne-am intors, am simtit o prezenta ciudata. Simteam un aer rece si dintr-o data in luminis era ceata. Langa Will,toata ceata se aduna intr-un fel de tornada foarte mica si rapid a prins forma umana. Langa Will aparuse un barbat scund,imbracat cu haine vechi,rupte si patate cu sange. Am tipat,iar Will a incercat sa il loveasca,dar pumnul i-a trecut prin el. Prezenta macabra a ras si noi am fugit,dar degeaba. Cu cat fugeam mai repede, cu atat mai repede aparea langa noi. In oricare directie alergam, el aparea ba in fata noastra,ba in stanga,ba in dreapta. Ne-am oprit. Pret de o secunda ne-am privit toti trei. Desi ne era frica, realizasem ca nu avem unde fugi.
-Lasati-ma sa ma prezint,numele meu este Ryan Higgins. Nu am vrut sa va sperii.
-Am vazut piatra de mormant... Tu esti...
Incremenisem si imi era frica de ce ar fi urmat. Incercam sa nu imi mai fac scenarii in minte,dar nu reuseam.
-Mort? De mult timp,te asigur.
-Imi pare rau,nu am vrut sa iti stricam linistea,crede-ne! spuse Will precaut.
-Stiu. Am nevoie de ajutorul vostru. Doriti a ma ajuta?
Am tacut si l-am lasat pe Will sa vorbeasca. Ma temeam ca in cazul in care as spune ceva gresit, as fi intors situatia impotriva noastra.
-De ajutorul nostru? Cu ce te-am putea noi ajuta noi pe tine?
-Sa imi gasesc pacea si sa trec pe celalt taram in sfarsit.
-Cum putem face asta?
