Ne-am oprit nu departe de marginea drumului. Baietii au scos dintr-o geanta o patura si au asezat-o pe jos. Ne-am pus sa mancam. Nu mai aveam multa mancare,dar era destula. Mai erau sandvisuri,multe fructe si cateva pungute cu covrigi. Eram fericita ca era destula apa. Cred ca era aproape ora 1. Abia asteptam sa se lumineze. In cazul de fata,lumima ar fi fost cea care m-ar fi facut sa ma simt in siguranta.
Drumul nu se mai putea numi drum,devenise o carare,si desi Jason insista sa ne intoarcem la masina,am continuat sa mergem. Am realizat tarziu ca eram in padure,dar noi stiam ca mersesem pe cealalta parte,incercand sa stam cat mai departe de aceasta. Ceva era ciudat. Era ca si cum padurea insasi se miscase in jurul nostru. Cand am incercat intr-un final sa ne intoarceam, era prea tarziu. Era prea intuneric si ne ratacisem. Era frig si eram obositi.
Ne-am oprit sub un copac foarte mare,gandindu-ne ca ne vom apara mai usor de animale. Am facut cu totii un fel de cort improvizat cu ce aveam la noi. Pe jos am pus haine si deasupra noastra patura pe care o aveam.Am vrut sa facem focul,dar incepuse sa picure. Stateam lipiti unii de altii ca sa nu inghetam. Jason i-a soptit ceva lui Melody la ureche,iar ea s-a intors spre noi putin deranjata:
-Noi mergem putin mai incolo,ne intoarcem repede,nu stam mult.
-Nu-i o idee buna! spuse Will ferm.
-Nu-ti face griji,frate. Ne intoarcem in 5 minute maxim.
...
Am deschis ochii incet. Era lumina,era dimimeata. Adormisem repede,nu imi aminteam mai nimic. M-am uitat in jur. Will dormea,iar Jason facea focul.
-Jason,de cat timp esti treaz?
-Nu de foarte mult timp,vreo 10 minute nu stiu.
-Unde e Melody?
-Nu stiu. Nu era cand m-am trezit. Probabil s-a dus mai incolo sa..stii tu..treburi. Nu cred ca o sa mai stea mult.
-Esti sigur? Imi pare rau ca am adormit atat de repede noaptea trecuta. Eram epuizata. Despre ce ati vorbit aseara? Will dormea cand v-ati intors?
-Multe intrebari mai pui. Eu am vrut sa vad daca e bine si sa o asigur ca o protejez,apoi ea m-a intrebat daca o iubesc si cam asta a fost. Si da,Will dormea.
-Si ce i-ai spus?
-Ca o iubesc,desi mi se pare cam ciudat sa spun asta dupa 5 luni.
-Nu e ciudat,e dragut. Incep sa-mi fac griji pentru Melody, ar trebui sa o caut. Il trezesc pe Will mai intai. Uhm..Jason,ai sange pe maneca,esti bine?
-M-am zgariat noaptea trecuta pe langa glezna stanga si m-am sters cu maneca. Sunt bine,e doar o zgarietura,stai linistita.
L-am trezit pe Will, iar Jason s-a dus sa o caute pe Melody. In timp ce Will se incalzea la foc, eu am strans cortul improvizat si am impachetat lucrurile. Am mancat,am stins focul si am luat gentile,pregatindu-ne sa mergem mai departe.
-Sper ca Jason a gasit-o..
-Sigur a gasit-o si acum se saruta fara oprire. Nu-ti face griji,draga mea. Cum ai dormit?
-Nu foarte bine. Ma doare spatele si am avut un cosmar. Auzeam tot felul de tipete,de gemete.. Bine ca a fost doar un vis urat.
-Cred ca am avut acelasi cosmar. Numai ca pe mine ma fugarea si o fantoma. Ar trebui sa-i strigam.. Jason! Melody!
-Sunt aici! tipa Jason. Nu am gasit-o! Oh,Doamne! A disparut! Haideti sa ne despartim si sa o cautam! Melody! Unde esti?! Melody!
-Trebuie sa stam impreuna. O vom gasi! Melody! incepu si Will sa tipe.
Tipam cu totii,dar degeaba. Melody nu raspundea. Prietena mea ar fi putut fi atacata de vreun animal salbatic,ar putea fi ranita sau moarta,iar eu nu pot face nimic. Am inceput sa plang. De cand lipsea? Jason spusese ca ea nu era cand s-a trezit el,dar s-au intors amandoi noaptea trecuta. A plecat? De ce ar fi plecat? Ea nu ar pleca singura. I-ar fi prea frica. N-ar pleca singura.. Nu ar face asta! Brusc mi-a trecut prin fata ochilor chipul tulburat al lui Jason cand l-am intrebat de maneca lui murdara de sange,putin prea mult sa fie de la o zgarietura. Ar fi putut el sa stie ceva? Ar fi putut el sa ii faca ceva? Devenisem paranoica si nu ma puteam opri din plans. Melody disparuse.
