Sunshine || YoonSeok

~3~

Trecuseră deja 3 ore de cand Hobi plecare, si incepusem6sa ma îngrijorez. Am decis să merg după el.
Cand eram gata sa-mi trag hanoracul teste cap, aud usa de la intrare. Imi trag mai repede hanoracul, si merg sa vad ce se întâmplă. Cand ajung pe hol, îl vad pe Hobi, cu o privire trista, si cu două pungi, plină cu cumpărături. Ma reped spre pungi6, care păreau sa-i taie mâinile lui Hobi, si-l ajut sa la așeze pe blatul bucătăriei.

"Esti bine Hobi? S-a întâmplat ceva rău? Ai părințit ceva? Dacă s-a întâmplat ceva, te rog, spune-mi, te rog. " Îl trag pe Hobi de mână până la canapea.
"Sunt bine, Yoongi, nu s-a întâmplat nimic, doar o mică ciocnire cu un beta, atâta tot. Dar de ce ai crede ca s-a întâmplat ceva? "
"Oare de ce? Am simtit înțepături în inima, si ai stat 3 ore. Mi-am făcut multe scenarii, si înainte să intri, ma pregateam sa vin după tine. " Nu stiu ce a fost cu mine, dar fără să vreau, i-am sărit în brațe.
"Yoonie, tu esti sigur că sunt sufletul tau pereche? Adică, poate nu sunt eu, si poate, acum, pe acea persoană, o doare. "
"Poti te rog sa taci, acum mi s-a confirmat că tu, Jung Hoseok, esti perechea mea, si nu o sa las pe nimeni sa-ti i-a locul. Esti special, încă din prima clipa în care te-am văzut si ai vorbit cu mine. Nici nu stiu ce m-as fi făcut acum, dacă tu nu veneai în ceea zi, la grădiniță, sa vorbesti cu mine, cel mai probabil, acum eram intr-un bar, înecându-mi amarul si suferința în alcool." Imi ridic puțin ca, si ii las un sărit pe frunte, urmat de unul pe obraz. Îl văd cum rostește, si asta ma face sa ci citesc.
"Ya. Nu mi-am mai spus 'Hobi' din liceu, si acum, de cand te-ai îmbătat pe marginea podului, numai asa imi zici. Si ce este cu afecțiunea asta asa bruscă?"
"Pot spune doar ca, intr-un final, mi-am acceptat sentimentele față de tine."
"Yoongi." Nu l-am mai lăsat să zice ceva, ca mi-am izbit buzele de ale lui. Erau asa cum le visam, dulci, moi, si gustoase. De la un sărut timid, si inocent, am ajuns la unul pasional.
"Yoongi, cred ca ar trebui sa ne oprim."
"Trebuie să te marchez. Acum si aici."
"C-Ce? Tu vorbesti serios?!"
"Ma vei lasa sau vei fi un fricos, o găinușă?"
"Te rog, dar sa nu doară."

N-am mai stat pe ganduri, mi-am aplecat capul spre gâtul sau, sau mai bine, spre glanda sa parfumata. Ii sărut locul, imi trec limba peste el. Îl auzeam pe Hobi, cum geme înfundat, si totuși, erau niște gemete de plăcere.
După foarte puțin timp, imi infig colți în glanda sa parfumata. Îi puteam auzi gemenele de plăcere combinate cu durere. Imi scot colți din gâtul lui Hobi, sugând si ultima picătură de sânge care ieșea din rana deschisă. Imi mut privirea spre el, avea o fața adorabil, expresia sa arăta durere si plăcere, si multă bucurie, asta fiind în firea lui, sa fie mereu fericit.

Imi amintesc cand eram in scoala primară, Hobi mai mereu se împiedica si isi Julea genunchi, cand alți copii ar plânge, Hobi zâmbească in continuare, râdea, si împărțea bucurie si curcubee peste tot.

"Te doare tare?"
"Nu prea, este o durere suportabilă. Mai ales ca este făcută de tine." Se apleacă si imi. Lasa un sărut pe buze.
"Esti atât de dulce, mult prea dulce pentru mine. Intr-o zi o sa ajung la spital, cu diabet, la cât de dulce esti."
"Doamne Yoonie. Esti o figură. Acum ma ajuta sa aranjeze cumpărăturile? Te rooog."
"Orice dorește micul meu omega." Ne diricam de pe canapea, îndreptându-ne spre bucatarie ne apucam se despachetare tote cumpărăturile făcute de Hobi. Erau foarte multe, de la fructe la zahăr, de la zahăr la detergent, de la detergent la carne, ce mai, a luat de toate.

Cand așezăm fructele importate cos, îl auzeam pe Hobi, chinuindu-se sa ajunga undeva, cand imi întorc privirea, se chinuia sa aranjeze dulciurile în dulapul lor, fiind la o înălțime rezonabilă, Hobi se chinuia sa le aseze, cât sa nu pice, si sa cadă pe el. Ma îndrept spre el, imi așez mâna pe capul său, ciufulindu-l, pletele roscate, acum fiind în toate direcțiile, si îl d-au la o parte, pentru ca acolo, eu ajungeam. (Am uitat sa mentionez, Hobi are 1.72, iar Yoongi 1.77. Mian. Scuze.)
După ce le așez conform indicațiilor lui Hobi, ma intorc spre el, si încep sa-i las săruturi pe toată fața. Hobi își pune mâinile după gâtul meu, iar eu ii cuprins talia în mâinile mele mari. Îl ridic, si -l așez pe Vlad, eu fiind între picioarele sale.

"De cand ai stiut ca sunt pereche ta?"
"Încă de cand ne-am mutat împreună, si atunci am inceput sa am sentimente față de tine. La inceput, nu le-am accwp7, dar cu timpul, S-au schimbat, au devenit mai puternice, ai am cedat în plasa iubirii."
"Asta inseamna ca trebuie sa-ti dau hanoracul si tricoul înapoi?" Ma intreaba Hobi cu o fată de catelusi.
"Ce? Ce hanorac si ce tricou? Tu cumva mi-ai luat haine din dulap?" Eram oare cum amuzant de situație.
"Stii tu, căldurile, si aveam nevoie de ceva, al unui alpha, si tu erai cel mai aproape, si stiam ca nu o sa observi. Imi pare rau ca ti-am luat față sa-ti cer voie."
"Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Da, era mai Ole dacă ma intreb ai, sau chiar puteai venii la mine să te ajut cu caldurile."
"Mdah, m-am gandit si la asta, dar am ales pe moment șa merg la NamJin până imi treceau, asa cum faceam de fiecare dată."
"Parca ai zic ca trebuie sa-ti vina căldurile, de data asta, as vrea ca eu sa am grija de ele. Ai nevoie de un alpha lângă tine, si fiind pereche ta, sunt si mai fericit sa te ajută ce ele. A da, si poti păstra hanoracul si tricoul." Ii las un sărut pe frunte, si vad cu rostește.
"Mersi, dar, chiar ai haine confortabile, si călduroase, si mai ales, miros a placinta cu mere si scorțișoară."
"Nu vrei sa mergem sa ne ghemuim, si sa ne uitam la un film ceva?"
"Dacă. Hai. "
Îl ridic de pe blat, si ne îndreptăm spre sufragerie, unde îl las pe Hobi sa aranjeze pernele si paturile, si sa alea un film, cât eu luam dulciurile si duzele de Sprite.

N/a: am revenit aici, la Sunshine. Ii 5:07 a.m cand il termin de scris, si aici, am adormit de două ori. Acest capitol ar fi trebuit postat ieri, dar n-am mai apucat, si asa ca, uitati-l acum. Am reportaj My Idol, si cred ca o sa ma țin de partea orarului cu 'o carte noua pe săptămână'.
K bye