Trouble // NamJin

II

Namjoon nu reușise să închidă un ochii toată noaptea, Jin se simțise rău și el simțise că bărbatul încerca să ascundă ceea ce simțea, nu era prost și știa că nu-și dorea să-l îngrijoreze. Adormiseră spre dimineață și se trezise speriat când a auzit zgomotul din baie, a înjurat și a ignorat toată amețeala pe care a simțit-o în momentul în care a sărit la propriu din pat și a intrat în baie dând de Jin care încerca să se ridice de pe gresie.

— Te-ai lovit la căpuț, a oftat trist și rănit în același timp. Te doare?

— Te-am trezit...

— Te-am întrebat dacă te doare, nu contează, am dormit suficient. Vrei să mergem la spital?

— Nu.

— Normal că nu vrei, nu vrei să creezi probleme. Te curăț și punem un plasture, bine? Te întorci fără comentarii în pat și-ți fac un ceiuț de tei și mușețel, o să te ajute să dormi mai bine, bine?

— Mulțumesc.

Namjoon a zâmbit slab în timp ce îi ștergea sângele care  i se prelinsese până pe barbă.

— Trebuie oricum să mergem la medic, nu este în regulă să te simți așa slăbit plus că nu-mi place să te văd atât de obosit. 

— Sunt în regulă, Joonie. Probabil am mâncat ceva stricat.

— Am mâncat împreună din aceeași mâncare, eu de ce nu am nimic? Te rog, baby. Sunt sigur că nu avem de ce să ne îngrijorăm dar, nu este mai bine să stăm noi doi liniștiți? 

— Avem nevoie de bani în perioada asta, chiria și..

— Ne descurcăm, i-a zâmbit. Am să cer un avans dacă or să fie probleme, nu vreau să se repete ceea ce s-a întâmplat acum doi. Pur și simplu, o să mă bântuie mereu imaginea aceea! A suspinat înainte să-l îmbrățișeze și Jin a suspinat la rândul său în timp ce îi mângâia spatele, pierduseră tot ce avusese într-o clipă. Nu mai vreau..

— Calmează-te, a murmurat. O să mergem la doctor și nu o să se mai întâmple nimic de genul acela, am multă grijă de mine și tu de asemenea. Nu-mi amintesc să mai fi ridicat ceva de atunci, mereu mă pui pe mine pe primul loc în orice și nu contează cât de mult cheltui cu mine, îmi faci toate poftele și apreciez asta. 

— Dacă aveam atunci mai mută grijă de tine și...

— Te rog, încearcă să te calmezi. O să te simți amețit după aceea, l-a certat blând și obosit. Știu că te-a rănit mult acel avort și te-ai consumat mult mai mult decât mine și știu că te în continuare te crezi responsabil, nu a fost vina ta. Așa a fost să fie, nu eram pregătiți și nu aveam condițiile necesare să avem grijă de un bebe.

Namjoon și-a ridicat privirea plânsă din pieptul său și Jin a zâmbit slab înainte să-i șteargă lacrimile cu grijă ca mai apoi să-l sărute scurt pe buze. Și el fusese afectat și își dorise să urle, să zbiere cât îl țineau plămânii din cauza sarcinii pe care o pierduse, chiar dacă avusese doar cinci săptămâni când se trezise plin de sânge și îndurerat, bebelușul exista și îl distrusese. Închisese totul adânc în sufletul său și rămăsese puternic pentru Namjoon care încercase să se sinucidă, plânsese pe ascuns și mulțumise tuturor celor care îl menajau și nu puneau întrebări.

— Sunt cel mai norocos bărbat din lume,a recunoscut. Te duc înapoi în pat și îți fac ceiuț, ne luăm liber câteva zile.

Când Namjoon s-a întors în dormitor logodnicul său dormea pe partea sa de pat ghemuit, a zâmbit și a lăsat cana de ceai pe noptiera de lângă pat, s-a întors în bucătărie și și-a făcut o cană mare de cafea cu lapte și s-a întors în dormitor, și-a luat laptopul și a început să lucreze la proiectele pe care trebuia să le preda la finalul lunii. A tresărit când Jin a început să se foiască și și-a ridicat brațul lăsându-l să se ghemuiască la pieptul său, a zâmbit și i-a sărutat fruntea, se simțea bine și a continuat să lucreze la proiectele sale. Se simțea atât de corect să-l aibă aproape, nu-l interesa cât de mult avea să muncească el atâta timp cât Jin avea să fie mai bine și mai liniștit.