Trouble // NamJin

X

— Întotdeauna m-am întrebat dacă am luat decizia bună când am început o relație.

Pentru că vara începuse in adevăratul sens la cuvântului și se mutasera împreună în casă copilăriei lui Namjoon după ce tatăl său avusese o discuție foarte lungă și interesanta cu cea care îi fusese sotie o perioada buna de timp, Namjoon considerase că cel mai bine era să ia o pauza de la agitație și să meargă într-o vacanță liniștită. O săptămână departe de oraș și agitație i se păruse perfecta pentru starea lui Jin care primise vestea bucuros, îi plăcea unde locuiau acum pentru că putea sta afara ori cât de mult își dorea și leagănul din curte devenise locul său  preferat de dormit. Activitățile zilnice nu-i mai reveneau lui și asta îl făcea să se simtă nefolositor uneori, înafara de curățenia din camera pe care o împărțeau și calcatul hainelor lui Namjoon nu făcea nimic, știa că cele șapte kilograme pe care le luase până atunci nu se vedeau și totuși încerca să se abțină de la mâncare pentru a nu se îngrasa mai tare.

— Adică?

Și-a închis ochii și s-a lăsat pe spate până când a simțit pieptul lui Namjoon, mâinile și le-a așezat peste ale sale și a zâmbit privindu-l printre gene.

— Sunt câțiva ani diferență între noi și cu trecerea timpului m-am întrebat dacă tu nu vrei altceva de la partenerul tău de viață.

— Am totul, nu am ce să-mi doresc mai mult.

— Nu știu ce s-ar fi ales de mine daca nu te întâlneam.

— Sentimentul este reciproc, a aprobat și l-a întors cu fața la el.

— Ce spui să mergem in camera? Ți-a trecut ora de culcare.

— Nu sunt copil, Jonnie.

— Știu, bae. Totuși, aerul asta te-a moleșit de tot.

Jin a strâmbat din nas și apoi a chicotit.

— Zici?

— Sunt convins, dacă mă dau doi pași înapoi te adun după jos.

— Nu neg. Nu-mi este somn, am auzit ceva in baie..

— Așa și? De când tragi tu cu urechea?

Dacă înțelesese ceva în toți anii pe care îi petrecuseră împreună, Namjoon înțelesese că indiferent de discuția pe care o aveau trebuia să fie cât mai calm și jucăuș pentru a îl face să se simtă confortabil vorbind despre subiecte nu tocmai confortabile pentru el. Sexul niciodată nu fusese un subiect foarte agreat de bărbat, întotdeauna prefera să-l evite, considerase întotdeauna că Namjoon era suficient de deschis pentru amândoi, a înghițit în sec.

— Îmi era rău, nu am vrut.

— N-are de ce să-ți pară rău. Ce anume ai auzit?

Îi văzuse umbra în dreptul ușii și nu se oprise, nu se oprise din cauza că avea să-l facă să se simtă prost daca apărea în fața sa cu o erecție.

— Nu sunt bolnav, a bombănit deranjat gandindu-se că bărbatul nu încercase să-l atingă așa cum o făcea înainte. Pot sa fac sex.

— Am spus eu că nu poți să faci sex? Nu vreau sa te gândești că profit de tine și de corpul tau, știi bine că nimic nu este mai important pentru mine decât sunteți voi. Așa că, nu mai trage cu urechea pe la ușii, nu vreau să te învinovățești atâta timp cât este alegerea mea și eu sunt fericit așa, bine? 

Cu o înclinare ușoară a capului Jin a aprobat ceea ce a spus bărbatul, apoi a zâmbit gândindu-se că întotdeauna el fusese mai presus de orice chiar și în cele mai grele momente pe care la avuseră de când erau împreună. Încetase de mult să se mai considere norocos pentru că îl întâlnise, se simțea binecuvântat că cuiva îi păsa de persoana sa mai mult decât de el însuși și se simțea dator să-i întoarcă toată iubirea, atenția și grija pe care o primea de mulți ani. Încercase de multe ori să se ridice peste așteptările acestuia chiar dacă de multe ori se forța pe sine și nu voia să-i arate cât de mult se străduia pentru relația lor, i se părea divin faptul că o persoană îl putea aprecia făcând atât de puțin eforturi pentru el și cei din jur. Ideea că avea să fie mereu cel care înclina balanța îl făcea să se simtă mulțumit, știa că doar el putea să-l țină cu picioarele pe pământ dar și să-l facă să zboare fără aripi, începutul fusese greu, ambii o știau. Pe vremea când acceptaseră să devină un cuplu, Namjoon era încă un adolescent cu capul în norii care reacționa impulsiv și de aceea Jin nu-și pusese toate sentimentele pe tavă în fața sa, teama de a nu fi rănit îl făcuse de multe ori să se întrebe dacă chiar era corect ceea ce făceau apoi, cu timpul, a înțeles că cel lângă se trezea și adormea era mult mai matur decât lăsa să se vadă, pierderea sarcinii și depresia de după îi marcase pe ambii și se străduiseră să-și mențină optimismul, era fericit.

— Visezi cu ochii deschiși?

— Mă gândeam, a murmurat și s-a afundat în brațele sale, și-a tras nasul și a continuat în timp ce era mângâiat pe spate. La noi.

— Mai exact?

— La începutul relației noastre, a explicat aproape șoptit. Erai doar un adolescent care reacționa impulsiv și erai atras de faptul că eram mai în vârstă decât tine și uită-te la noi acum.

Namjoon a zâmbit, a zâmbit larg chiar dacă privirea bărbatului nu s-a ridicat din pieptul său, i-a sărutat părul și l-a lăsat să continuie.

— Îmi imaginasem că nu avea să reziste în timp relația noastră, mă gândeam că o să găsești pe altcineva și ai să mă lași în urmă. Îmi făcusem mii de scenarii în cap, a chicotit, veneai calm și îmi spuneai că între noi s-a terminat sau plecai fără să spui nimic. Când am pierdut sarcina aceea, mi-am spus că odată cu ea am să te pierd și pe tine.

— De ce?

— N-am idee, asta credeam atunci. Mă bucur așa mult că te-am întâlnit, nu-mi doresc decât liniște.

— Aceleași gânduri la aveam și eu, maturitatea ta m-a atras, sincer să fiu. Eram un copil, așa este, un adolescent care se bucurase mult când găsise acel test pozitiv, a trecut, știu că ai fi vrut să plângi și să te descarci dar îți era teamă să nu mă sperii. 

— Poate, a murmurat. Sunt fericit că suntem și acum împreună și am primit o nouă șansă.

— Și eu. Domnule Kim, înainte să plângi din cauza emoțiilor și amintirilor ce ar fi să intrăm? Bebe e fană frigului dar appa, nu.

Jin a chicotit.

— Bebe e cea mai răsfățată după mine, te iubesc, Joon.

— La fel ca la început, acum serios.. Îmi frig, a bombănit bosumflat înainte să-l ridice și a intrat fără să-i de-a ocazia de a se opune, l-a așezat pe pat și i-a ridicat bluza. Crește pe zi ce trece, a remarcat emoționat și a sărutat-o. Nu o mai supăra pe eomma, Aliya. Niciodată.