Trouble // NamJin

III

Poate că ideea de a avea grijă de tatăl logodnicului său nu fusese o idee prea strălucită. Namjoon reușise să discute cu medicul lor de familie și să obțină două zile de medical pentru amândoi. 

Chiar dacă se simțea încă ușor obosit și posomorât Jin nu voia să-l mai îngrijoreze pe Namjoon, a început să ia vitamine și calciu și începuse să se pună din nou pe picioare, evita să mănânce mâncare grasă, carne și mâncăruri condimentate. Nu știa exact care era motivul pentru care se simțea atât de rău și și-ar fi dorit să meargă la medic doar că nu era situația cea mai bună, se gândea mereu la cei de lângă el și mai ales dacă era vorba de Namjoon sau tatăl său, cu atât mai puțin. Comportamentul tatălui său se schimbase drastic de când Namjoon începuse să lucreze și el alesese să lucreze doar în schimbul doi pentru a fi ziua acasă și să reușească să se ocupe câtuși de puțin de casă, aprecia ajutorul lui Namjoon dar nu-și dorea să-i spună bărbatului despre comportamentul tatălui sau care îl înjosea, îl jignea și-l certa din orice.  Nu voia să-l împovăreze pe bărbat cu ceea ce spunea tatăl său, punea comportamentul său urât pe seama faptului că era bolnav și apăsat de durerile pe care le avea, era în vârstă și el putea să înțeleagă.

Acceptase fiecare critică legată de felul în care gătea, călca sau făcea curățenie, îi dăduse dreptate bărbatului de câteva ori în ceea ce privea felul în care gătea, fusese criticat și pentru că alesese să mănânce altceva și pe el își dorea să-l otrăvească, închisese ochii și mâncase din aceeași mâncare chiar dacă se simțise rău toată noaptea la lucru. În fiecare după-amiază la ora șase se întâlnea cu  Namjoon la metrou și beau un ceai împreună, apoi plecau fiecare în altă direcție. Namjoon nu era prost sau încuiat la minte, știa cât de mult se străduia Jin să facă totul perfect și nu-l putea înțelege cum de avea puterea să mai facă ceva și acasă după ce nouă ore le petrecea la muncă și altă oră pe drum, ajungea acasă la cinci dimineață când mare majoritate a oamenilor abia se trezeau să meargă la muncă, adormea imediat îmbrăcat și se trezea în jurul orei zece, dezbrăcat cu pastilele pe noptieră alături de ceaiul de care devenise oarecum dependent  și o lua de la capăt. Certuri, reproșuri și nesimțire, când îi spusese lui Namjoon că ar fi mai bine să mute logodna se frânsese totul în el, alesese să-i propună asta pentru că nu se simțea bine, sigur pe el și era speriat de gândul că poate avea să ajungă în spital, cheltuielile începuseră să crească datorită dietei pe care o abordase și a faptului că tatăl lui cerea alt fel de mâncare, nu mânca la cină ce primea la prânz și nici de pe o zi pe alta, înțelesese dorința bărbatului și acceptase datorită felului în care el se simțea, știa cât de mult îl iubea și știa că un act nu-i ținea, erau împreună de mulți ani și nu aveau să se despartă cu una cu două. 

Dacă ceva îl deranja ceva pe Namjoon era faptul că Jin era tratat asemenea unui sclav de către tatăl său, încercase să le explice amândurora că nu era în regulă ceea ce se întâmpla. Știa că tatăl său avea un comportament diferit cu el față de comportamentul pe care bărbatul îl avea cu Jin, îl deranja mult că acesta nu vorbea cu el și ascundea tot ceea ce simțea. Era prea bun într-o lume atât de rea.

— Ieși odată!! Ești de o oră în baie! 

Jin a oftat și a închis apa, a ieșit din baie și a trecut pe lângă bărbat fără să-l privească. Nu se gândise că avea să fie atât de rău să locuiască cu tatăl logodnicului său în casă, a oftat învins și s-a întins pe spate în pat, l-a apelat pe Taehyung și și-a închis ochii.

— Hei, Tae. Rămâne așa cum am vorbit.

— Sigur, hyung. Nu-ți bate capul, rezolvăm noi cumva.

— Trebuie să mă pregătesc de muncă, ne vedem.

— Jungkook a făcut supă cremă de legume așa cum îți place și ție, îți aduc?