Trouble // NamJin

VII

Jin era fericit. Își făcuse o cafea fără cofeină și privea lung cutiuța de cadou pe care reușise să intre în posesia sa din nou când Jungkook venise să-l vadă pe bărbat pentru a îi aduce câteva fructe proaspete pentru că știa câtă nevoie avea de ele. Ieșiseră împreună la cumpărături și completase cadoul, și-a șters lacrimile din colțul ochilor și s-a ridicat de la masa din bucătărie și după ce a lăsat cana murdară în chiuvetă și a luat cadoul de pe masă și a ieșit în liniște din cameră și a intrat în liniște în dormitor. Trecuseră aproape două săptămâni și se întorsese la muncă, reușise să treacă la jumătate de normă la insistențele lui Namjoon și făcea doar ture de dimineață și seara, mergea la evenimente și în restul timpului era acasă.

Cu grijă a așezat cadoul pe partea sa de pe pat și s-a așezat lângă el.

— Iubitule, a șoptit suav și slab înainte să-l sărute pe obraz. 

—  Ăhm?

— Trebuie să plec la muncă, am făcut micul dejun și l-am lăsat în cuptor. 

— Bine, ai grijă. Mă suni când ajungi, a mormăit și Jin  a plasat un nou sărut pe obrazul său și l-a învelit mai bine.

O oră mai târziu Namjoon s-a trezit și s-a întors cu fața în sus, și-a aruncat privirea pe peretele lateral patului și a văzut că era abia opt și jumătate, a căscat lung și s-a aruncat privirea pe partea de pat a bărbatului și a clipit des privind mica bucățică de hârtie în tonuri de alb-negru și gri, a înghițit în sec și stomacul i s-a strâns într-un nod dureros, s-a ridicat buimac în fund și a luat cu grijă cutiuța crem și perechea de botoșei în aceeași nuanță. 

— Tată! A strigat fericit și s-a ridicat la fel de buimac din pat și a ieșit vijelios din cameră.

— Ce-i?

— Tată! O să fiu tată, a suspinat și l-a îmbrățișat pe bărbat. O să fiu tată, a repetat din nou și Cerul a picat peste bărbat.

— Ce?! L-a întrebat înainte să-l împingă cu brațele de lângă și l-a privit chiorâș. Cum să fi tată?

— Jin, Jin al meu este însărcinat!

— Ăsta ne mai lipsea! Un plod. Nu concept așa ceva, un scârbos cu un plod în brațe trântit doar care să ne strice nouă relația! 

— Ce relație? A pufnit supărat Namjoon care s-a întors pe călcâie. Tu ai stricat relația asta.

Namjoon s-a întors în dormitor și și-a schimbat rapid hainele în unele de stradă, a ieșit în viteză din casă și a luat-o la fugă spre gura de metrou. Pe drum a cumpărat un ursuleț de plus în aceeași nuanță, era al naibii de fericit și și-ar fi dorit ca tatăl său să-l susțină și să fie fericit pentru el. 

Când metroul a ajuns la stația unde cobora de obicei să meargă să-l vadă pe bărbat. Inima îi bătea cu putere și voia să-l strângă mai repede în brațe, să-l alinte și să-l iubească. Dacă acceptase să lucreze patru ore pentru că insistase, acum nu avea să-l mai lase deloc. Se întrebase pe tot parcursul drumului dacă nu cumva bărbatul leșinase din cauza sarcinii, stresului și apăsării pe care o simțea din cauza prezenței tatălui său în apartamentul lor.

S-a oprit în fața peretelui de sticlă și a zâmbit privindu-l pe Jin care se mișca cu o atenție sporită printre mese, își proteja adesea abdomenul și zâmbea mai luminos decât atât. A zâmbit larg și a înconjurat restaurantul până la ușa din spate pe care intrau angajații și a intrat pe holul îngust, a deschis ușa unde știa că bărbatul se mai odihnea și s-a așezat pe fotoliu.

— Trebuie să fi mai atent, hyung. 

Vocea lui Taehyung s-a făcut auzită de după ușă și Namjoon s-a încordat și mâinile au început să-i transpire abundent, avea emoții.