Destinul Vânat

Capitolul 5

  Regina privea  îngândurată pe fereastră ,se gândea la soțul ei. Trecuseră deja două luni și jumătate de când acesta plecase. Ea avea inima puternica și mintea înțeleaptă,dar sufletul ei tânjea după persoana iubita. Avea grija de poporul ei cu multa dăruire ziua ,dar noaptea ea nu mai putea să doarmă,plângea mereu și se simțea tot mai obosita pe zi ce trecea. Deodată fu întreruptă  din gândurile sale de un slujitor:
-Inăltimea voastră am venit să vă dau o veste ,doi dintre cavaleriii regelui abia ce au  intrat pe poarta castelului. Știu dar că sunt foarte răniți ,acum au trimis după tamăduitor.
 
Regina mulțumii slujitorului și în grabă coborâ scările. Acolo in sala tronului  stăteau întinși Boromir și Farămir ,cei doi frați ,cei  mai loiali și buni prieteni ai regelui. Tocmai atunci ajunsese și bătrânul tamaduitor al curții.Dupa ce îi caută de răni și bandajați  ceru că răniții sa fie duși într-o cameră unde să poată fi  îngrijiți.
   Regina se gândea cu frica la ce ori  fi pățit bietii oameni de erau așa raniti. Se gândea că dacă ei erau așa oare cum era soțul ei ? Mai era în viață ? Cavalerii lui erau bine?  .
   Nu avură de așteptat mai mult de o zi căci Farămir deschise ochii. Ceru să vorbească cu stăpână sa .Regina primii vestea cea bună și merse într-un suflet la el.

Acolo Farămir începu ai povestii ce sa întâmplat după ce au intrat în pădure.
-Majestatea Voastră ,după ce sa așternut ceata nu ne mai vedeam nu nu mai auzeam. Ne-am pierdut unii de ceilalți.Deoarece începuse ploaia am căutat un adăpost la umbra unui copac. Am așteptat până sa luminat de ziuă și am început să îi caut pe toți. Pe parcurs am găsit pe Bard și pe Boromir. Am rătăcit în toată pădurea în căutarea prietenilor noștri și când credeam că nu mai este speranța ne-am întâlnit și cu Lorin și Iustin. Am căutat în continuare dar nu am găsit pe nimeni.Pe parcurs am ajuns la o apa și cum a văzut-o Bard a băut din ea. Pe loc din prietenul care ne era a început să ne atace. Parca înebunise. Nu ne mai cunoștea nu se putea stăpani .Puterea lui sporise ,sa luptat cu noi toți .Pe Lorin la rănit cel mai grav. Deodată Bard sa transformat într-un cerb și a plecat .Prietenul nostru Lorin a murit ,l-am îngropat acolo și am însemnat locul,că atunci când vom putea să îl regăsim pentru a fi dus acasă. După ce am găsit unde sa inoptăm  in toiul nopții Iustin a auzit voci și a plecat sa vadă cine sunt. Din păcate chiar daca l-am căutat nu l-am mai găsit. Fratele meu și cu mine am continuat căutările negasind pe nimeni am văzut că suntem la insirea din pădure.Cu cat înaintăm parca pădurea se îndesea parca se mutase din loc. Deodata in fața noastră a apărut o femeie,era foarte frumoasa. A spus că ne va ajuta sa inșim și să ne găsim regele .A spus că trebuie să mergem cu ea, sa ne odihnim , că ne va da să mâncăm și apă sa bem. Amandoi am refuzat să mergem cu ea pentru că totul era prea frumos că sa fie adevărat.
  Ce sa caute o femeie așa frumoasa singură in pădure? De ce insistă să mergem sa mâncăm?.
Neuitand ce sa întâmplat cu prietenul nostru și deoarece am refuzat-o a vorbit într-o limbă necunoscută și deodată copacii au devenit mărăcini și lujării imenși care îcercau sa ne prindă.Femeia a dispărut convinsa că acolo vom rămâne. Cu greu am reușit să ne eliberăm și să găsim înșirea din acel loc blestemat, și abia am reușit să ajungem aici. Majestatea Ta nu știm nimic de Maria Sa și nici de ceilalți cavaleri.
Regina deodată sa albit la fata și pierzndu-si cunoștință fu prinsa în cădere de blândul Farămir.