Te-am Iubit DINTOTDEAUNA

8.Ai încredere in mine!

Ieșim afară din local făcând amândoi abstracție de strigătele indignate ale Selenei și ne îndepărtăm spre parcarea cafenelei.

Încă continuă să mă țină de mână chiar dacă am scăpat " de pericol". Scoate cheia din buzunar si deblochează o mașină neagră destul de extravagantă, ca și el de altfel.Doar nu crede că mă vor urca la el in mașină! Îmi retrag mână din a lui si rămân pe loc.

- Ce faci? Mă întreabă surprins, dar pe un ton calm

- Ce faci tu? Doar nu crezi ca dupa ce mi-ai făcut voi urca cu tine in mașină?!

-Trebuie să pleci cât mai departe de psihopatul ăla.Ai incredere in mine!
Scot telefonul din buzunar pentru a o apela pe Deea ,dar el ma ia de mâini oprindu-mă

- De ce aș avea incredere in tine? Cât tupeu sa aibă sa vină sa imi spună asta!

- Pentru ca ăla tocmai ce voia sa te vio... La dracu,putea sa-ti facă mult rău daca nu vedeam ca vine după tine! Este nervos si iritat, tonul lui e mult mai ridicat si superior acum

- Și tu? Ce mi-ai fi făcut dacă Ovidiu nu aparea? Lacrimi încep să-mi curgă pe obraji.Nu mai vreau sa plâng în fața lui,din cauza lui,dar nu vreau nici sa-mi las demnitatea călcată în picioare, vreau sa il înfrunt.

Băiatul din fața mea s-a schimbat la față de zici ca a vazut o fantomă.Se pare ca as fi prima fată pe care o vede plângând

- Îți jur ca nu m-aș fi atins de niciun fir de par de al tau! Da,am reacționat extrem de urât , am fost de ultimă speță, și îmi pare al naibii de rau pentru asta,dar niciodată nu am agresat si nu voi agresa nicio femeie în niciun fel.

Se apropie de mine si imi atinge obrazul cu degetul mare stergandu-mi lacrimile. Închid ochii si suspin, atingerea lui este atât de electrizantă ,am simtit-o ca un pansament la inimă.

- Te rog dă-mi brățara, mă retrag de lângă el si revin la realitate.

- Nu îți voi da nimic până nu mă vei lăsa sa-ti explic si sa-ti demonstrez că nu sunt un monstru,cum probabil tu ma consideri

- Tresar la auzul cuvântului "monstru" .Da,atunci când i-am intalnit privirea pentru prima dată, chiar am crezut ca doar un monstru poate avea acea privire furioasă.

Mă priveste intr-un fel în care nimeni nu m-a privit până acum.Asteapta un raspuns de la mine

Nu pot spune că mi-e frică propriu zis de el.Mi-e frică de urmările pe care le-as putea avea dacă i-as permite sa stea prin preajma mea.

Telefonul din mână mea suna ,Deea este cea care mă apelează.Alex mi-l ia din mână și raspunde până să apuc să reacționez cumva.

- Deea,sunt Alex.O voi duce eu pe Ana acasă, nu-ti face griji.Va fi în siguranță cu mine. Mă priveste fix in ochi si închide apelul fără ca eu sau Deea sa apucăm să mai spunem ceva.

-Merg pe jos,nu am nevoie sa ma duci tu!

- Cu ce vei pleca? Geanta ta am văzut că e la Deea

Firar,asa e . Până la urmă nu am de mers prea mult pe jos.Doar vreo trei ore pana la celălat capăt al orașului unde locuiesc ,poate doua ore jumătate dacă o iau pe străduțe laturnanice..se va lasa totusi întunericul, nu stiu ce alți "monstri" m-ar putea întâmpina pe drum.Pe cine păcălesc? Nu am cum sa ajung acasa pe jos.

- Deci? Îi citesc in privire siguranta ca voi accepta.

- Fie,dar ma jur ca dacă îmi vei face ceva sun la poliție

- La dracu! Da cu pumnul în mașină, tresar la reacția lui.Mă apucă de față si se uita pret de cateva secunde la mine fără să îmi spună nimic

- Îți promit ca nu îți voi face absolut nimic si că niciodată nu mă voi atinge de tine fără permisiunea ta. Vreau doar sa te duc acasă si să te știu în siguranță!

Îl cred ,poate sunt naivă ,dar m-a făcut să cred ceea se zice.

Îmi deschide portiera mașinii, se pare ca poate fi și gentalman. Ocolește masina si se urca pe locul șoferului, ne punem centurele în același timp ,pornește mașina dar nu pleacă. Se întoarce spre mine

- Deci unde mergem?

- Ai spus că mă duci acasă.

- Da micuțo,dar din câte probabil bănuiești nu știu unde locuiești.Imi zâmbește

- Aa da, strada Mesteacănului ,numarul9. Las capul jos rușinată de faptul că am părut iarăși o ciudată, dar și pentru ca el m-a numit "micuțo " ,înseamnă că mă consideră o copilă.Nu sunt deloc asa ,mulți îmi spun că sunt chiar foarte matură pentru varsta mea.

Conduce prudent fără a-și lua ochii de la drum.Nu îndrăznesc să îl privesc ,nici nu îmi doresc asta, așa ca ma lipesc cu capul de geam si privesc în tăcere apusul unei zile de septembrie. Rămân așa până ajungem in fața casei mele.

- Am ajuns,rupe el tăcerea. Îl privesc timidă. Îi remarc acum cearcanele,probabil de la nopțile nedormite.Parul ciufulit,buzele roz arcuite intr-un zâmbet frumos si ochii aceia care acum sunt limpezi si pe care nu îi mai pot scoate niciodată din minte.

- Îți mulțumesc!

- Eu îți mulțumesc că m-ai lăsat să îți demonstrez ca poți avea încredere în mine

- Încă nu m-ai făcut să am incredere in tine .Nu stiu dacă vreau sa am încredere!

- Nu voi înceta până nu vei avea

- Și dacă eu nu vreau să îmi demonstrezi nimic? Dacă eu nu te vreau prin preajma mea?

- Dacă imi vei spune sa plec ,voi pleca. Dacă imi vei spune sa rămân, voi rămâne.

Îl simt acum alt om.Cum poate sa își schimbe comportamentul atât de repede? Mi-e teamă ca nu cumva ,comportamentul lui de aseară sa se ascundă în umbră si să iasă atunci când te astepti mai putin.

Scoate brățara din buzunarul gecii, imi ia mână și îmi prinde brățara.Pentru câteva secunde îmi tine mână în mâinile lui. Comunicăm acum prin limbajul corpului,ca și cum ne-am cunoaște de o viață. Cuvintele nu își mai iau locul

Îmi retrag mână usor ,îi mai privesc o dată chipul atât de frumos și cobor din mașină .Nu pleacă până nu intru in casă. Noroc că obișnuiesc să îmi țin cheile casei în buzunar ,căci altfel aș fi înghețat afară până făceam rost de ele.

Mă uit pe vizor cum pleca iar o mie de întrebări fără răspuns îmi inundă capul.

Oare chiar vreau sa fie in preajma mea?
Oare chiar sunt pregătită sa-i aflu cu adevărat povestea?

Dacă la sfârșitul poveștii, regele rău o părăsește pe prințesă,lăsând-o în palat singură si neputincioasă? Ce voi face atunci?

Sunt extenuată ,fac un duș și adorm instant cu ceea ce mi-a spus el in gand

"Dacă îmi vei spune să plec,voi pleca. Dacă imi vei spune să rămân, voi rămâne "