Nu e ușor să te afli în pielea mea. Eram un nimeni, un mare nimeni pierdut în negura vremi. Eram în ultimul an la liceu și mă pregăteam de majoratul meu. În seara aceea trebuia să fiu veselă, să dansez de fericire, șă îmi văd prietenii până în zori... Îmi doream să împlinesc optsprezece ani alături de oamenii dragi mie, trebuia să fie altfel. În schimb, nu am plecat nicăieri, am stat închisă toara noaptea în camera mea, ocupându-mă de un capitol nou care îmi dădea bătăi de cap de câteva zile bune. Mama bătea insistent în ușă și se ruga de mine să o las să-mi explice, să mă consoleze, să nu fiu afectată de ceea ce văzusem cu o noapte în urmă. Nu i-am răspuns nici măcar atunci când am auzit cum se izbește cu corpul ei slăbit de ușa din lemn masiv și se roagă de mine, plângând, să o las să intre.
M-am întors acasaă mai târziu ca niciodată de la repetiții. Era ora 10, poate 10 și puțin, și în casă era beznă; o beznă și o liniște infernale. Ușa dispre curtea din spate era deschisă și sunete înăbușite veneau de afară, urmate de un ropot de palme. Am ieșit fără să fac vreun zgomot și m-am apropiat de garaj. Sunetele erau din ce în ce mai tari și loviturile din ce în ce mai violente. M-am ridicat pe vârfuri șă văd ce se întâmplă înăuntru printr-o fereastră mică, și atunci am înțeles totul.
Am înțeles de ce mama se îmbrăca mereu suficient cât să își acopere o foarte mare parte din corp, se machia excesiv, nu mă lăsa niciodată să intru în camera ei, nu mă lăsa să o văd până nu se aranja... Mama era goală, întinsă pe stomac pe masa de lucru a tatei, plină de vânătăi din cap până în picioare, iar tata era deasupra ei, împingându-se cu forță înăuntrul ei, în timp ce ea plângea și îl ruga să se oprească. Imaginea era grotească, iar tot ce am putut să fac a fost să țip. Am țipat tare, mai tare decât aș fi crezut că pot, mai tare decât îmi permitea vocea, mai tare decât mama mea atunci când tata o lovea iar și iar... M-au auzit, însă nu au reacționat în niciun fel...
De dimineață, mama îl săruta pe tata și îi punea de mâncare în farfurie, alintându-se ca doi adolescenți. Când m-au văzut, au încremenit, iar el a încercat să mă lovească. Durerea a fost mai mare atunci când mama nu a avut nicio reacție.
Viața mea e un dezastru.
CITEȘTI
Până la sfârșit | andreeaqwt
Fiksi UmumÎn viață câștigi sau pierzi. E foarte simplu, așa e regula pentru toată lumea. Și chiar atunci când ți se pare că lucrurile merg în favoarea ta, lumea ți se întoarce pe dos. Echilibrul trebuie să se manifeste în tot ceea ce facem. Christi...
