Prieten sau dușman?🤔

Indiferența ucide

Am plecat imediat de langa el, nu stiu unde voiam să merg, dar am vrut sa nu-l mai vad. Il iubeam atat de mult si totusi îl uram pentru ce imi făcea, oare chiar e posibil sa iubesti si sa urasti un om in acelasi timp?
Am mers 10 minute prin casa pana am dat de o cameră care mi-a atras atentia. Cand am intrat erau atât de multe trofee si diplome care iti săreau imediat in ochii, toate era de genul :"Cel mai bun ofițer " sau "FBI".
'Oare ce cauta asa trofee la hoții ăștia? Cel mai probabil le-au furat, cred ca sunt valoroase'.
Am iesit din încăpere nevrând să mai vad nimic pentru ca lucrurile deveneau din ce in ce mai greu de inteles. Stiam ca aceasta casa avea o piscină si m-am gandit sa merg si sa profit de asta, daca tot sunt tinuta aici. Mi-am luat un costum de baie din camera si am iesit la piscină, am sărit direct in apa si am inceput sa înot, dar dintr-o data cineva sare peste mine si ma trage sub apa, era Stefan. M-a ținut sub apa si m-a sărutat încet pe buze dupa care m-a lăsat brusc, când am ieșit din apa, tatăl lui ne aștepta afara.
-Fetito vreau sa faci un meci de box cu ea, spune arătând spre o fata mai înaltă ca mine si bine făcută, daca nu o invingi nu o sa manânci nimic in seara asta.
-S-o crezi tu! Ii spun răstit.
M-a apucat brusc de mână și m-a strâns puternic.
-Aici faci ce spun eu.  M-am uitat catre Stefan fara sa vreau.
-Și nu te uita la el, nu are nimic impotriva sa te chinui in caz ca nu vrei sa cooperezi, nu-i asa, Stefan?
-Asa este. Eu il privesc uimită si ma trag din mâinile tatălui său. M-am schimbat si am mers in sala de sport. Fata aceea arata atat de bine si parea imposibil s-o înving. M-am luptat cu ea, destul de mult, ma ranise la mana si pana la urma am pierdut si meciul, iar tatăl lui Stefan care peivise totul i-a spus lui Stefan sa nu-mi dea mâncare in seara asta.
Am fugit rapid in camera mea plângând, nu ma dureau ranile provocate de luptă sau faptul ca nu aveam sa mănânc, ma durea indiferența lui Stefan care nu se opunea cu nimic, doar privea cum sunt obligată să fac ce vor ei.
Am plâns atat de mult, imi era dor de vechea mea casa, de toti...E atat de greu cand nu înțelegi ce se intampla pentru ca nu stii ce ai de facut..