Prieten sau dușman?🤔

Adevărul

Într-un final am adormit.
 
(Stefan)
După ce a adormit tata am mers in camera la Clara cu o tava de mâncare, mi se rupea sufletul sa o vad asa, dar deja adormise si se pare ca plansese pentru ca avea ochii roșii si umflați.  Am luat tava si am iesit, dar tata m-a prins pe hol.
- Ce faci cu aia in mana la ora asta?
- Păi imi venise foame si ...
-Iti venise foame? Si de ce e neatinsă mâncarea? Uite băiete, daca mai calci peste cuvântul meu te exclud din tot si o sa fac totul cum stiu eu.
Tata a plecat nervos, eu am dus tava si am mers in camera mea.
(Clara)
 M-a trezit din nou Stefan.
-Hei, buna dimineata, printeso! Știi că aseara trebuia sa avem niste invitați speciali la cina? Ei bine o sa vina azi la micul dejun. Pregateste-te, o sa-ti placa asta.
-Iesi!
-La 9 sa fi jos, te rog.
Nu l-am băgat în seama si am asteptat sa iasa ca sa pot sa ma schimb. "Ce mai vor oamenii ăștia de la mine?" M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți și un tricou larg si am coborat jos. Cand am ajuns, am avut o surpriză foarte mare, sau nu stiu daca era surpriza, poate era dezamăgire, uimire,  nu stiam ce mai simteam.
Invitații speciali erau chiar părinții mei.
-Mami, tati, cum? Nu inteleg, ce se intampla? Stiti ca oamenii ăștia m-au răpit?
-Scumpo, nu ne îmbrățișezi mai întâi?
-Mama, glumiti? De ce sunteti atat de relaxați? V-am spus că am fost răpită.
-Scumpo o sa iti explicăm totul, nu te panica, te rog, ia loc.
M-am așezat la masă, tremuram de nervi, nu înțelegeam nimic.
-Uite, draga mea , domnul Pop este cel mai bun prieten al meu, spune arătând spre tatăl lui Stefan, ocupația lui este de a antrena copiii cu potențial pentru a servi tara.
-Și ce treaba am eu?
-Pai scumpo, tu ai fost aleasă.
-Și era nevoie sa fiu răpită? M-am ridicat nervoasă de la masă.
- Nu trebuia sa stie nimeni de tine si de ceea ce facem, asa ca ne-am gandit la soluția asta. Te antrenezi aici 3 luni, iar apoi o putem face de acasa in timpul școlii, iar pe vara te întorci din nou aici.
-Deci voi glumiti cu mine , sa mergem acasa, m am saturat de locul asta!
- Clara, te rog...
- Ce? Ce ma rogi? Pe mine m-a întrebat cineva inainte sa decidă asta pentru mine? Nu imi pierd vara aici, omul asta ma tine nemancata si pretinde că asta este antrenament?
Am plecat imediat afara, nu stiam ce sa fac, nu puteam sa scap de acolo, iar ai mei nu ma ajutau cu nimic. Stefan a iesit imediat dupa mine.
-Clara stiu ca nu esti deloc egoistă, de asta o sa-ti pun problema altfel. Nu ti-ar plăcea să ajuti oamenii care sunt in pericol? Sa păstrezi secrete de stat atat de importante pentru tara noastra? Nu ai vrea sa fi un sprijin pentru ceilalți, chiar si un erou daca vrei sa ii spui asa..
-Aici...nu pot sa stau aici, schimbarea asta e prea brusca, daca as fi fost întrebată macar înainte..
-Uite, sunt langa tine in fiecare minut, cat timp tu esti aici, sunt si eu, nu ai de ce sa iti faci griji..
Am rămas putin pe gânduri,  problema pusă în modul asta părea mai ok, dar nu stiam ce sa fac...Dar oricum nu aveam de ales...
M-am intors in bucătărie unde părinții mei stăteau de vorbă cu tatăl lui Stefan.
- Bine, o sa raman aici! Le spun pe un ton destul de sigur.
-Mă bucuram foarte mult! S au ridicat si m-au îmbrățișat. O sa rămânem pana diseară cu tine, iar apoi o sa te vizitam foarte des, promitem.
- Bine, mama!
Am petrecut toata ziua cu ei, am mers la piscină, am vorbit, nu le-am zis nimic de Stefan pentru ca nu erau de acord cu relatia noastra si niciodata nu am inteles de ce.
Cand au plecat m-am simțit din nou singura, dar știam că zilele o sa treaca destul de repede si o sa revin la vechea mea viata.