Prieten sau dușman?🤔

Răpită

Iar m-a prins seara pe faleză, uneori sunt pur si simplu absorbită de gândurile mele si uit cat este ceasul.
Am început să merg spre casa, mergeam destul de rapid deoarece imi este destul de frica sa umblu singura pe strada, seara, tarziu.
După vreo 3 minute de mers aveam impresia ca cineva ma urmărește, am inceput sa măresc pasul, si imi era tot mai frica sa imi întorc privirea, dar pana la urma m-am uitat in urma mea subtil si am vazut ca într-adevăr cineva era in spatele meu. Am început să fug, dar era clar ca alerga mai rapid ca mine, m-a prins în brațe și ma ținea atat de strâns încât nu puteam face nici o miscare. Imediat a reușit să mă lege la ochii si ma ținea de mâini in timp ce m-a urcat într-o mașină, n-am reusit sa-i vad fata deoarece purta o mască neagră. Eram atât de speriată, tipam incontinuu, iar desi zgomotul tipatului meu era insuportabil, băiatul care ma ținea nu a scos nici un cuvant, iar cel de la volan nu părea nici el prea deranjat pentru ca nici el nu spunea nimic.
După vreo 10 minute, masina s-a oprit. M-a dat jos din masina si m-a băgat într-o camera, m-a dezlegat la ochii, tot băiatul care ma rapise,  dar din nou n-am reusit sa-i vad fata din cauza măștii , după care a ieșit si a încuiat ușa. In tot acest timp niciunul nu a scos nici un cuvant, nu am reusit sa aud nici o voce, nici un sunet sau un nume.
Eram atât de speriată, plangeam, si tipam, dar parca era in zadar, am stat acolo ore bune, era o cameră frumoasa, dar avea gratii la geam, care oricum era prea sus ca să pot vedea ceva, părea o cameră special pregătită pentru o rapire, ca sa nu mai zic ca era si cam feminină.