Cap 2

410 15 6
                                    

Am plecat de acasă pentru că ultima ora se trerminase era de desen și eu îmi uitasem orcum pensulele. A fost totuși destul de amuzant în afara faptului ca Crystal și Harry râdeau încontinuu sunt sigura ca după ora Harry a băgat-o în baie ca se auzeau sunete ciudate de se zguduiau pereții. În fine miam luat gândul de la asta și am plcet acasă.

Acasă când am intrat ma pregăteam sa deschid o carte dar chiar atunci am auzit un zgomot venind de jos. I-am promis cărții ca ma voi întoarce și am coborât pe scarii pana am ajuns jos.
-Tata? Ce cauți aici?

Tata a luat o gură din sticla verde pe care o ținea în mana și ma privit încruntat. Era beat. Mereu atunci când e beat ma privește în felul acela.

-Cum adică ce caut aici? Aici locuiesc, desteapt-o!

Mi-am dat ochii peste cap gata sa ma întorc sus, însă atunci am simțit cum ceva ma luat de brat. M-am oprit în loc, speriata.

-Unde ai fost pana acum? Aseară cand am ajuns acasă nu erai.

Îmi aminteam clar ca aseară i-am zis ca ma duc la matusa mea, singura mea alinare în lumea asta cruda. Dar el e mereu prea beat ca să înțeleagă ce ii zic. M-a scuturat maraind așteptând un răspuns.

-Ți-am zis ca ma duc la matusa Rose sa stau peste noapte.
-Asa faci ma? Asa faci? a întrebat el furia citinduse în ochii roși.
-Ce sa fac?

-Știu eu ca te dai la verișorul tău, tarfa mica ce ești. Îți trebuie o pedeapsa pentru asta. Credeai ca scapi de mine, asa credeai cu creierul tău mic de găină?

Îl Priveam terifiata, cu mâinile în fata pe post de scut. Dar scutul nu ajuta la nimic. A început sa dea în mine fără mila, palmă după palmă taranduma în beci. Ăla era locul în care ma bătea de obicei de ma lasa cu vanatai zdravene.

-Te rog...

Alta palmă.

-Tu sa taci.

***

Școala era locul în care scapam și în același timp locul care îmi aducea cele mai mari probleme. Nimeni nu observase vânătăile ce le aveam pe fata sau mâinile ce îmi tremurau. Nimeni nu era îndeajuns de atent încât sa ii pese de mine cu adevărat. CEREAM PREA MULT? Ceream doar o persoana care sa ii pese de mine pe lumea asta cruda. Aproape ca eram pe cale sa plâng. Chiar îmi adunam cărțile după ora de matematica când am simțit un miros de naftalina. M-am uitat în spate.

-Domnișoară... Ana, a zis o voce groasa de bărbat.

Domnul profesor ma privea mult prea aproape, probabil încercând sa se dea la mine. Si-a așezat pe mana pe soldul meu și ma privit libidinos.

-Lasă-mă!

-Și dacă nu vreau?a întrebat mirosindumi gatul.

Atunci când simțeam ca mana lui bătrână îmi urca pe tricou, am auzit un zgomot și bătrânul a dispărut din fata mea.

-Harry?

Va urma...

~~~~~~~~~~~~~

Gagici 🥺 scuze că am întârziat cu capitolul și e atât de scurt. Va iubesc pe toate iubitele mele care îmi cititi cartea și va asigur ca data viitoare voi respecta cu sfințenie programul. Va pup și va iubesc pe toate serios.

Rupe-mă || ff Harry Styles Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum