Fratele vitreg

Capitolul 2

   A trecut o lună și ceva de când am aflat că mama se va căsători cu dl. Howard și de când m-am mutat aici, și deja s-au întâmplat atât de multe.
   Am fost mutată în același liceu cu Xade, fiindcă părinții noștri chiar au crezut că este o idee excelentă să fiu în același liceu cu Mr. 2 Neuroni. Partea bună este că nimeni nu știe că o să fiu viitoarea lui soră și că îl pot evita de fiecare dată când îi văd față, acasă nu pot să fac asta.
   M-am împrietenit cu o tipă de la mine din clasă, deci viața de liceu nu o să fie chiar atât de insuportabilă.
   Pregătirile de nuntă deja au început, asta înseamnă că în mai puțin de două luni părinții noștri își vor jura iubire veșnică. Minciuni! Singurul lucru căruia mama o să-i jure iubire veșnică o să fie banilor dl. Howard.

   Azi este o altă zi de liceu și eu sunt deja în întârziere fiindcă toată noaptea am petrecut-o vorbind cu Mia la telefon. De aproape o săptămână încercă să mă convingă să mergem la nu știu ce petrecere organizată de cei mari, adică și Xade o să fie prezent, și eu nu știu ce scuze să mai inventez ca să renunțe la această idee.
    Am reușit să ajung la timp, oarecum. Știam că prima oră o am cu o nebună și asta înseamna să mă grăbesc. I-am dat mesaj Miei să inventeze o scuză bună în cazul în care ajunge profa înaintea mea și am început să alerg de nebună prin liceu. Aveam 3 etaje de urcat, iar condiția mea fizică nu era chiar excelentă. Am reușit să ajung la etajul meu și deja simțeam cum o să leșin, neapărat trebuie să mă apuc de făcut sport. Adevărată provocare acum începea, liceul ăsta nu era cunoscut doar pentru reputația bună pe care o are, dar și pentru holurile imense pe care le are.
   Încă nu primisem niciun mesaj de la Mia în legătură cu profa, asta înseamnă că astăzi este ziua mea norocoasă. Mi-am tras sufletul pentru câteva secunde și după am început să alerg, din nou. Eram aproape de clasa mea când m-am lovit de ceva și am căzut.
Mă lovisem de o ușă care fusese deschisă de un elev. Notă pentru mine: niciodată să nu mai alerg atât de aproape de uși.
— Scuze, ești bine?
   Nu dude, chiar nu sunt bine, tocmai ce mi-ai oferit un cucui mai mare decât iq-ul tău, asta gândeam în momentul ăla.
— Da, nu-i nimic, eu sunt de vină!
— Lasă-mă să te ajut!
   Știți cum în filme atunci când o fată se lovește de un băiat și cade, iar băiatul o ajută să se ridice și cei doi se îndrăgostesc? Cam așa m-am simțit când privirile noastre s-au întâlnit. Era un dobitoc drăguț.
— Ești sigură că ești bine? Nu vrei să te duc la cabinet? Fața ta a început să se înroșească.
Tot ce am putut să fac în momentul ăla a fost să dau din cap ca o proastă.
   Am fost readusă cu picioarele pe pământ în momentul în care telefonul meu a început să vibreze ca nebunul. L-am scos și am observat mesajele Miei care îmi spunea să vin cât mai repede în clasă.
— Chiar nu-i nimic. Scuze, dar trebuie să plec am întârziat deja la oră.
— Cu cine ai oră?
— Cu doamna Watson!
— O cunosc! Cred că știu cum pot să-mi repar greșeala. Haide!
   Am ajuns în fața clasei și am intrat. Pe fața doamnei Watson se putea citi furia, nu suportă ca elevii ei să vină după ea.
— Domnișoara Hanna, ne bucurăm că ai putut să ne faci onoarea cu prezența ta la această curs. Sper că ai o scuză foarte bună pentru întârzierea ta.
— Păi...
— A fost dusă la cabinetul medical, a avut un mic accident!
  Cine ar fi crezut că salvarea mea o să fie un băiat care m-a lovit cu ușa.
— Bine, acum fugi la locul tău!
  Se pare că băiatul ăsta nu are un efect doar asupra mea, ci și a profei.
   Am fugit în bancă fără să mai scot un cuvânt. Primul lucru pe care l-am remarcat când am ajuns în bancă a fost zâmbetul gigantic al Miei, era atât de mare încât îl puteai vedea de pe lună.
— Zi tot!
— Ce anume?
— Tu habar n-ai cine a fost băiatul ăla, nu?
— Ar trebui?
— Ohh Doamne! Acel băiat a fost Chase!
— Cine? Scuze, dar sunt sigură că în acest liceu există vreo 50 de tipi cu numele acesta.
— Chase este cel mai dorit băiat din liceu, toate fetele îl vor. Pe el și pe Xade. N-ai idee cât de norocoasă ești.
— Sunt de o lună aici, deci chiar nu știu cât de norocoasă sunt și nici nu-mi pasă.
— Asta a fost o glumă sau tocmai ai încercat să minți? Trebuia să-ți fac o poză când ai intrat în clasă, erai roșie la față și tremurai din toate încheieturile.
— Nu e...
— Bună ziuă! Domnișoara Hanna este chemată în biroul directorului.
— Interesant! Ați auzit domnișoară, sunteți chemată în biroul directorului.
   Pentru prima oară de când am venit aici am văzut-o pe profa zâmbind. Scorpia!
   Eram pregătită să merg la director când cineva m-a tras în camera îngrijitorului.
— Pot să știu și eu de ce vorbeai cu acel idiot?
— Scuză-mă, dar singurul idiot pe care îl știu ești tu, Xade!
   Fața lui începuse să se înroșească de furie și cu siguranță se abținea să nu lovească peretele.
— Uite ce e, n-am timp de grijile tale de frate mai mare. Trebuie să merg la director. Pa!
  Am dat să plec, iar acesta m-a lipit de perete. Omul ăsta este nebun!
— Nu te-a chemat niciun domn director, eu am fost acela. Acum o să stai aici și o să-mi zici de ce vorbeai cu un idiot ca Chase.
— Uuu, cineva este gelos. Știi că n-o să putem fi împreună fiindcă asta s-ar numi incest și, în plus, nici nu ești genul meu.
— La ce gusturi proaste ai, nici nu mi-aș dori. Acum fii foarte atentă la ce urmează să-ți spun și bagă bine la cap fiindcă n-o să mă repet. Stai departe de Chase, nici nu știi de ce este capabil. El vrea doar să se culce cu fetele naive ca și tine.
— Gata, am înțeles! Nu ești gelos, ci invidios pe Chase fiindcă este mai dorit de fete decât tine.
— Minorele nu sunt genul meu, sunt o pierdere de vreme și sunt imature.
   Xade a plecat, iar eu am rămas singură în debaraua aia și plină de nervi. Auzi la el, fete naive ca și mine.
   Am plecat în clasă și i-am zis Miei că sunt de acord să mergem la petrecere. O să-i arăt lui Xade că nu sunt vreo naivă și Chase nu este un fuckboy ca și el.