𝗗𝗮𝗱𝗱𝘆'𝘀 𝗱𝗼𝗹𝗹💦 [𝗣𝗮𝗿𝗸 𝗝𝗶𝗺𝗶𝗻]

9|volum 2

6 luni mai târziu

Cassandra

M-am ridicat cu ajutorul mâinilor din pat,mergând cu pași ușori spre paharul cu apa de pe noptiera.Aveam 6 luni de sarcina,și burta mea zici ca era de 9.Era mare,iar fătul misca în toate direcțiile.Oricum,ginecologul a spus ca este bine,deci nu am de ce sa îmi fac griji.

Am luat o gura mica din apa și am pus paharul la loc,rasufland.Era greu sa ma mișc cu burta asta mare,prea greu.Cu Sunho nu a fost asa,a fost mai ușor...

Jimin

-Domnule Park,au ajuns fisele.Trebuie doar sa le semnați,ma anunța Samanda zâmbind.I-am aruncat unul forțat înapoi și am însfacat tancul de dosare de lângă mine,analizandu-le puțin.Un oftat mi-a părăsit buzele și m-am apucat sa semnez,pentru ca altceva nu aveam ce face.

Un alt bătut în usa se face auzit,rotind ochii de nervi peste cap.

-Cine e?!Întreb nervos trântind pixul de birou,câteva foi zburând pe jos.Samanda își strecoară ușor capul prin usa,privind ușor speriata.

-Domnul Kai ar dorii sa vorbească cu dumneavoastră.

-Spune-i sa plece,chiar nu am chef de el!Afirm nervos încercând sa ma liniștesc.

-Sigur,spune repede iesind închizând usa în fuga.Mi-am trecut ușor mâinile prin par și am răsuflat lăsându-mă pe spatele scaunului.Eram al naibii de obosit.Tot ce voiam în momentul asta era sa fiu cu Cassandra mea ținând-o în brațe.

Atât doream.

Ceream prea mult?

Am tras o privire rapida la ceasul de pe perete,ce indica ora 20:00.Aveam sa mai stau încă 2 ore,și după în sfârșit ajungeam acasa.M-am apucat de semnat fisele,încercând sa termin cât mai repede.

Cassandra

2 ore mai târziu

Tresar ușor atunci când usa casei se face auzita.Stiam ca e el,așa ca nu m-am străduit sa ma ridic din pat.Am rămas acolo zăcând obosita.Acesta își strecoară ușor corpul în camera,privindu-ma zâmbind.

-Ce faci iubito?Ma întreaba așezându-se lângă mine și plasându-mi mici săruturi pe buze.

-Bine,dormeam.Acesta chicoteste și începe sa sa dezbrace,punându-și haine de casa.

-Tu ești bine?Îl întreb.

-Da.Sunt doar obosit,atât.Îmi afirma punându-se lângă mine și trăgând mai bine pătura peste noi.Era mai bine ca Sunho nu era acasa și era la bunicii lui,așa aveam și noi câteva momente libere doar pentru noi.

-Ce face bebe?Ma întreaba apropiindu-și ușor urechea de burta mea imensa.

-Mișcă încontinuu,nu are stare!Ma revolt.

-Asta e,mai îndură și tu câteva luni.Îmi zâmbește calm și îmi mângâie creștetul capului.

-Jimin,noi nici măcar nu ne-am gândit la un nume!Exclam dintr-o data.

-Mai avem timp,iubito.Lui Sunho i-ai pus nume de abia în ultima suta de metrii.L-am privit câteva secunde și un oftat lent mi-a părăsit buzele.

-Saejin.Ce zici de Saejin?

-Dacă ți-e îți place,atunci și eu sunt de acord.Zambesc bucuroasa și îl i-au în brațe.

-O va chema Park Saejin.Ce frumos suna.

Acesta închide lampa obosit trăgând pătura mai mult peste noi.L-am luat în brațe și mi-am afundat capul mai mult în pieptul lui,având totuși grija sa nu sufoc prea mult burtica.

Dimineața

Un miros îmbietor de ceai mi-a invadat nările,iar un zâmbet larg mi s-a lungit pe fata.

Sigur era Jimin.Care desigur,voia sa îmi facă o surpriza.

Mi-am luat rapid papuceii gri în picioare și am coborât spre bucatarie,unde l-am surprins pe Jimin cu un sort gătind ceva.

-Oh,te-ai trezit!Spune zâmbind.

-Da...dar ce faci aici?

-Micul dejun,iubito.Aseaza-te,peste cinci minute va fi totul gata.Ma așez cu grija pe scaun,urmărindu-i fiecare mișcare.Un geamăt incontrolabil îmi iese pe gura atunci când simt cum bebele mișcă,făcându-l pe Jimin sa se oprească din ceea ce făcea.

-Ești bine?Ma întreaba îngrijorat.

-Da.Îi răspund chiar dacă ma durea.Îmi pune o farfurie mare în fata,alături de o cana cu ceai calda,chiar dacă afara era destul de cald.

-Mănâncă.Ma îndeamnă făcându-mi semn spre farfurie.Îmi îndrept greoi mâna spre furculița apucând o bucata mica de omleta cu șunca.

-Cum e?

-Bun.Îi spun simplu.

Era acceptabil.

Dar totuși eu o făceam mai buna.Asa era prea sărată.Dar nu voiam sa îi spun,pentru cu nu doream sa creadă ca îl jignesc.

Faptul ca s-a gândit sa îmi pregătească un mic dejun copios ma bucura.

Și doar asta contează.

Înfing furculița într-o alta bucata mai mare de omleta și i-o întind în fata,Așteptându-ma sa deschidă gura.

Dar în schimb mi-a dat negativ din cap împingând furculița înapoi spre mine.

-Jimin!

-Nu vreau iubito,mănâncă tu.Eu sunt satul.Dau din umeri și duc furculița spre gura mea.Un chicotit îi scapa lui Jimin,eu uitându-ma îndoielnic la el.

-Ce ai?

-Vezi ca ai o bucata de șunca la colțul gurii.Îmi face semn spre acel loc,eu pipăind în speranța ca voi scapa de acea bucata enervanta de șunca.

-Mai în dreapta puțin.Ma ghidează.

-Aici?

-Nu.

-Aici?Spun ducând mâna mai jos.

-Nu,Cassandra.Lasa-ma pe mine.Îmi spune ridicându-sa în coate,și venind mai aproape de mine.

-Sa nu ma certi!Ma anunt eu find gata de o explicație,dar în schimb sunt oprită de buzele lui moi.

Ah,ce bine se simțea.

Își împingea cu putere buzele între a le mele,eu chinuindu-ma sa țin pasul cu ele.

-Gata.Acum ești curată.Îmi afirma zâmbind.

-Hoțule!Îi spun râzând și bătandu-l jucăuș pe umar.

-Te iubesc.Îmi spune dintr-o data.Chiar dacă era ceva obișnuit,totuși m-am mirat puțin.Nu a mai spus-o de mult.

-Eu mai mult.Îi afirm zâmbind ștrengar,dilatandu-mi zâmbetul.

Te iubesc,Park Jimin.

Mai mult decât orice.

Heyy!Cred ca am sa va dau niște explicații pentru inactivitatea asta,nu?Ei bine,am avut niște probleme cu netul,și nu am putut posta.Plus ca a venit vara,și de ceva timp sunt cam ocupată de dimineața pana seara și chiar nu am chef sa scriu,deci bucurați-vă de capitolul asta cât puteți de mult și rugati-va sa îl pun pe următorul în maxim o săptămâna😂❤️