Fluturi- Irina Binder (vol. 1)

Partea 2

      Robert este cel mai bun prieten al iubitului meu, Matei, deși, prin natura relațiilor lor, ei doi se consideră frați. 

     S-au cunoscut când Robert avea 11 ani, în urma unei întâmplări foarte triste: Robert și-a pierdut părinții într-un accident de mașină și a rămas în grija bunicii lui, care era bătrână și bolnavă. Părinții lui Matei au hotărât să-l adopte și, deși nu au făcut-o cu forme legale, acesta a locuit la Smagov, la reședința acestora, devenind, practic un membru al familiei. După moartea bunicii lui, pentru că Robert era minor și ar fi ajuns într-un centru de plasament, părinții iubitului meu au făcut toate demersurile necesare pentru a-l păstra în familie. În mijlocul lor, Robert a găsit toată dragostea și sprijinul de care a avut nevoie, mai ales datorita faptului că aceștia nu l-au facut niciodată să se simtă străin și l-au copleșit cu multă atenție și căldură, astfel încât Matei și Robert s-au apropiat și s-au înțeles ca niște frați adevărați. Faptul că Robert avea alt sânge era doar un amănunt, de care nimeni din familie nu ținea cont- ba, mai mult, existau multe persoane care nici măcar nu bănuiau că ei doi nu erau frați cu adevărat.

    Încă de când i-am cunoscut, am fost uimită de legătura dintre ei, pentru că se respectau foarte mult și erau foarte atașați unul de celălalt. Educația bună primită acasă, într-o familie cu pretenții și valori, i-a făcut să fie uniți. Matei era foarte legat de Robert și, de aceea, chiar și când ar fi trebuit ca fiecare să plece la casa lui, ei au ales să locuiască împreună. Și-au construit o vilă mare și frumoasă la Snagov, hotărâți să trăiască acolo, împreună cu familiile pe care aveau să și le întemeieze. 

    Robert s-a întors spre mine și, după ce mi-a aruncat o privire scurtă, mi-a cuprins mâna într-a lui. A adormit din nou, iar eu îl priveam aproape fără să respir, de teamă să nu-l deranjez. Deși îl văzusem de mii de ori până atunci, încă eram uimită și impresionată de frumusețea lui, ca și cum acum îl vedeam pentru întâia oară.

    Robert era un bărbat înalt, cu un trup atletic, frumos construit. Avea trăsături blânde, ochi negri și niște gene foarte lungi, iar când zâmbea, dezvăluia în obraji niște gropițe care-i dădeau un aer inocent și dulce. Părul lui negru avea reflexe lucioase, albăstrui și-mi amintesc de câte ori am făcut eforturi să nu-mi trec degetele printre șuvițele lui rebele. Avea o alură sportivă și era un bărbat frumos, elegant, manierat, dar ceea ce îl făcea cu adevărat special era sufletul lui.

   Avea cel mai bun suflet pe care îl cunoscusem vreodată la un om! Era sensibil și bun, empatic și cald, blând și uman, capabil să-și ofere prietenia și iubirea până la sacrificiu. Era singurul om lipsit de orice urmă de egoism pe care-l cunoșteam, iar eu eram singura care ura asta la el.

   Nu puteam dormi, de aceea m-am ridicat încet și m-am dus la bucătărie, ca să-mi fac un ceai. Simona, care m-a auzit umblând prin casă, a venit să-mi țină companie.

 -Du-te și culcă-te cu Timeea. Dorm eu cu el, mi-a spus ea, zâmbind.

-Ai vrea tu!

-Aș vrea eu? Ar vrea jumătate de planetă!

-Taci, tu, că ne-aude!

-Ce drăguț din partea lui, nu? Sau o fi venit să te ia la Snagov? Oare l-a trimis Matei?

    Matei?! Uitasem de el. În sinea mea îmi doream și parcă nu-mi doream să-l fi trimis Matei.

    Eu și Matei treceam, pentru a nu știu câta oară, printr-o perioadă de criză, dificilă și tensionată. După o relație de 5 ani, în care am cunoscut aproape toate stadiile posibile într-un cuplu (exceptând moartea, pentru că amândoi eram încă vii), ne deciseserăm să ne acordăm o pauză, pentru a avea timp să reflectăm atent asupra viitorului nostru.