IV- Eroi

28 2 5
                                    

        Sara nu a apucat sa doarma mai deloc. Nu era inca sigura daca a visat tot ce s-a intamplat noaptea trecuta sau daca a fost real. Tot ce stia era ca azi trebuia sa mearga la scoala.

       Si-a privit reflexia in oglinda, ca in fiecare zi. O parte din bretonul ei era prins intr-o clama subtire, care aproape ca nu se observa, asvunsa printre firele de par. Si-a privit ochii. Fara acea stralucire aurie a diminetilor in care avea lantisorul, Tusul negru parea ca nu are farmec. Si-a trecut geaca de piele peste umeri, si-a introdus bratele in interiorul manecilor acesteia, apoi si-a pus pe umar o geanta incapatoare, scolara, ce reprezenta bagajul ei jilnic pentru o zi in "inchisore". Asa ii spunea Sara scolii.

        A coborat in bucatarie. A deschis frigiderul si a scos cateva dulciuri si ceva de rontait. S-a indreptat catre pragul usii, alegandu-si ceva de incaltat.

        -Sara, aici erai, voiam sa-, a incercat mama ei sa spuna ceva, dar fiica a intrerupt-o:

        -Ma grabesc, mama, am intarziat, ne vedem cand ma intorc, pa! i-a raspuns fata, in timp ce trecea de cealalta parte a usii, cu cea mai mare viteza.

       Pe drum, Sara a scos telefonul din geanta si si-a sunat cea mai buna prietena:

        -Alo, hei Sara!

        -Unde esti?

        -La intersectie! i-a raspuns Molly.

       -Ne intalnim chiar acolo, i-a spus si cealalta, inchizand telefonul.

       Cele doua fete s-au intalnit in locul stabilit si si-au continuat drumul.

       Portile iadului, deschiderea ca sosim! si-a spus Sara cand s-a vazut prinsa in multimea de elevi din care era formata clasa ei.

                              ***

        -Sara! ii atrage atentia profesoara de istorie tinerei. Era o femei ca de vreo treizeci de ani, cu parul roscat, inalta si subtire.

       -Da doamna profesoara! Ce s-a intamplat? Are legatura cu testul?

       -Voiai sa cunosti o vrajitoare, asa-i?

       Sara astepta cuminte continuarea a ceea ce voia profesoara sa ii spuna.

       -Ai una chiar in fata ta, ii atrage atentia femeia. Acum, piticanie enervanta, spune-mi ce puteri ai? Cum functioneaza medalionul pe tine?

       -Nu stiu.

       Profesoara si-a intins palmele in fata spre Sara si aceasta a fost imediat lipita de perete.

      -Nu mai suport! Ce se intampla? a intrebat Sara printre scancetele de durere.

       Simtea ca picioarele i se moaie si cedeaza incet, mainile i-au ramas intepenite, iar capul ei era presat de o durere undeva in partea tamplelor.

        -Asta pentru ca esti o fetita rea si nu vrei sa imi spui!

       Vrajitoarea a spus cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta, apoi Sara a adormit.

                                  ***

       Fata s-a trezit singura, intr-o incapere murdara, un fel de subsol. S-a chinuit sa se ridice si a reusit, cu greu, dar cand a incercat sa faca un pas, ceva a oprit-o. Era ca un perete, doar ca nu se putea vedea. Si-a cautat prin buzunare si arealizat ca

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 03, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dincolo de peretiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum