ROGUE | manxman-TRADUCERE ✔

Prolog

Voi incepe prin a spune ce este cel mai important:
ACEASTA CARTE ESTE TRADUSA! Dupa cum unii ati vazut , am primit aprobarea autoarei Tippy446  de a traduce această carte!

TOATE DREPTURILE REZERVATE LUI Tippy446 !!

Si sper ca veti arata susținere și la cartea originală de pe contul lui Tippy446 , chiar dacă nu o cititi in engleza ar fi apreciat daca ati lasa câteva voturi! 😁

Piesă pentru capitol Love is not enough by Wet

Cea mai strălucitoare lumină pe care am văzut-o întinsă printre copacii care ne înconjurau, înghițind totul în calea ei ca și cum ar fi viu și înfometat; ca și cum ar căuta răzbunare și ar fi dispus să distrugă tot ce-i stă în cale, cuprinzând  tot ceea ce atinge în flăcări.

Țipetele multora a fost singurul sunet care mi-a umplut urechile - strigătele celor răniți și mârâitul atacatorilor noștri. Îmi puteam auzi lupul implorându-mă să mă mișc, să fac ceva - orice, dar eram înghețat în locul meu. Picioarele nu mi  s-ar  fi mișcat, corpul meu doar  tremurând în locul lui, în timp ce lacrimile îmi curgeau pe față.

În schimb, am căzut  în genunchi, un țipăt puternic scăpându-mi  pe buze doar adăugându-se celorlalți. I-am strâns puternic mâna. Am scuturat-o puțin, dar nu se mișcă. Continuu să o agit, făcându-mă doar să plâng mai tare.

"Mama!" Am țipat cu disperare, plângând  pentru ca ea să mă privească în loc să se uite spre cer. Mă ignora, cum  o făcea atunci când  făceam ceva rău? Nu se mișca și sângele ei îmi uda genunchii în timp ce se răspândea sub corpul ei.

"M-mama!" Am plâns si mai tare. Am dat drumul mâinii ei. Poate că aș putea împinge sângele înapoi - Papa mi-a spus că nu e bine să pierzi prea mult. Dar mâinile mele erau prea mici și doar a trecut pe lângă mine.

„Ma ..” Am scâncit  în timp ce mă uit la mâinile mele roșii, tremurând în timp ce sângele se scurge pe tricoul ei preferat.

Sunetul de ceva trosnind și rupând  a umplut  aerul, determinându-mă să-mi ridic privirea. Un lup rău mușca brațul cuiva iar ea  urla și se lupta înapoi, dar un alt lup rău i-a prins. Au mușcat și au tras de doamnă până au împărțit-o  în două, sângele ei sărind în aer înainte de a cădea ca ploaia.

Ochii mei nu se mișcau de la ei. Încă o mușcau pe ea, dar nu mai țipa. Au început să o mestece și un mic   mi-a scăpat pe  buze făcându-le ochii roșii să se uite spre mine.

Au lăsat-o pe doamnă și au  început  să meargă spre mine. Ce ar fi trebuit să fac? M-am uit la mama pentru ajutor, dar ea tot nu a fost atentă la mine. Îmi presez capul pe pieptul ei, strângându-i  mâna în timp ce mă rog  Zeiței Lunii ca ea să strângă înapoi, așa cum făcea întotdeauna când eram speriat.

"Levi!" L-am auzit pe papa strigând. M-am uitat în sus înlăcrimat, frecându-mi ochii ca să-l văd mai bine. Alerga spre mine, lupii răi acum pe pământ și nu se mai mișcau.
S-a prăbușit lângă mine, corpul înghețându-i odată ce s-a uitat la mama. Nu se mai mișcă și nu mai vorbește și, ca mine, el devine nemișcat, doar lacrimi și plânsete slabe scăpându-i.

"Caroline." El a șoptit agitat, în timp ce degetele lui tremurătoare îi freacă obrazul. „N-Nu… nu ..” El a plâns, luându-i  fața în mâinile lui. Ochii ei nu se mișcă, dar se holbează acum. "Nu!" Papa a țipat în timp ce îi țin strâns mâna, plângând lângă el.
Papa s-a aplecat și își apasă buzele peste ale ei, așa cum o făceau în fiecare dimineață, dar nu  apasă înapoi. El a scos un alt plânset înainte de a-i trage fața la piept. După un timp, el  a pus-o jos cu grijă și a expirat adânc. Papa și-a trecut mâna peste ochii ei  și s-au închis.