One Week (pauza)

Capitolul 4

    - Ești sigur că nu poți venii?
    -Imi pare rău, azi trebuie să lucrez până târziu.
    - Bine...Dar ce spui de mâine? Te rog. Am nevoie de tine.
    - Mi-ar plăcea la nebunie să pot, ști că n-aș rata nici o ocazie în care părinții tăi sunt plecați.......dar nu pot, Dylan mi-a acoperit turele toată săptămâna trecută, nu pot profita de el.
    - Pe mine nu m-ar deranja. Ești sigur? Vom fi doar noi doi. Diana are încă o întâlnire și am impresia că nu se vă întoarce în seara asta.
    - Îmi pare rău! Trebuie să închid. Te iubesc!
    - În regulă. Și eu te iubesc! Pa.
    Mă trezesc la realitate când realizez că obrajii îmi sunt plini de lacrimi, grăbindu-ma  să le șterg înainte că cineva să mă vadă plânsă. Trebuie să nu mă mai gândesc la asta. Nu mai suport să îl văd în fiecare zi și noapte. Am fost o proastă și am crezut că mă iubea, când el doar se juca cu sentimentele mele. Este un nemernic. Un nemernic pe care, dacă s-ar întoarce în secunda aceasta, l-aș ierta.
    Trebuie să găsesc ceva de făcut. Totuși sunt la o petrecere, de ce îmi este atât de greu să mă relaxez?  Merg să le caut pe fete, ele o să-mi distragă atenția. Strecurându-ma prin mulțimea de liceeni beți, dau în sfârșit cu ochii de Olivia. Când mă uit mai atent observ că persoana pe care o ține este Melanie. La dracu'. Iar s-a îmbătat. Uitandu-ma din ansamblu îl văd pe Noah țipând la Olivia.

       - Ce naiba?! Las-o în pace!

       - Ai înnebunit?!  Ce voiai să faci? Să o violezi?!

       - Nu o violam! Tu vezi-ți de relația ta!

       Petrecerea este destul de misto, dar e genul de eveniment la care ai veni cu o pereche. Nici nu regret alegerea de a fi prezenta, nici nu mi se pare prea stralucita ideea.  
    Decid să nu mă implic, rotindu-mă pe călcâie și îndreptandu-mă către baie pentru a evita o ceartă și a verifica dacă machiajul meu este încă intact. Ajunsa in fata ușii de lemn, ciocăn pentru a verifica dacă deja este cineva înăuntru. Neprimind un răspuns, întru bucurandu-mă de găsirea cheii in broască. Încui ușa și pe urmă mă îndrept spre chiuvetă întrebandu-mă cum am ajuns să stau singură la o petrecere. Dau drumul la apă, răcorindu-mi mâinile, iar când îmi ridic privirea către oglindă amintirea trădãrii îmi apare in fața ochilor.

        Este deja ora 23:30.  Stiu ca are multe ore de recuperat de saptamana trecuta, dar nu.l poate tine toata noaptea acolo, nu.i asa? Acum ca imi aduc aminte tata se cunoaste cu seful lui si as putea merge sa am o discutie cu el sa il rog sa.i dea drumul restul serii. Da! E o idee buna. Ma incalt, imi iau cheile si tastez in drum spre masina locatia restaurantului unde lucreaza Tyler.
   Nu! Nu accept sa îi mai dau atenție persoanei care mi-a provocat atâta suferință.

    Nici bine nu m-am intors, ca iar i-am vazut pe Olivia si Noah certandu-se. Uneori nu stiu de ce mi-am ales prietenii astia. Din instinct m-am bagat intre ei, dar prietenul lui Mel aproape ca m-a dat pe jos.

    -Nu intelegi ca nu e treaba ta?! urla Noah  disperat.

    In acel moment Kai l-a impins si i-a spus:

    -Daca te mai prind ca te iei de Megan si oricare alta fata, nu stiu ce iti fac...

    -Ce sa imi faci tu? Te-am batut la orice. Sunt mai bun decat tine!

    -Mai vedem noi! Stii numai sa te lauzi si nu ai pic de creier! raspunse Kai.

    Atunci am luat-o pe Olivia si Melanie de brat si le-am tarat in cea mai apropiata camera.

    -Esti bine? o intreba Olivia pe Megan.

    -Da. Dar pentru seara asta a fost prea multa adrenalina. Daca nu era Kai nu stiu ce faceam...

    -Eu ti-am spus ca baiatul este interesat de tine, sopti Olivia inca speriata.

    Melanie era beata de-a dreptul. Fetele au pus-o in pat si au invelit-o. Era clar ca vor trebui sa aiba grija de ea ca de un copil mic.