- Mama!!
Inghit in sec. Nu poate sa fie adevarat. Nu cred! Acum visez! Haide, Jake, trezesre-te! Nu! De ce nu ma trezesc? Nu este un vis... Asta-i realitatea Jake... Trebuie sa o accepti! Trebuie sa accept ca mama.... Ca a disparut! Nu mai este aici!
Uite un bilet.
" Adio! Semnat...." Semnat cine? Uite este colierul ei. Nu! Ceva s-a intamplat! Nu e bine!
Srau in tacere. Nu trebuie sa fie adevarat. Totul s-a intamplat foarte repede.
- Iti este frica, Jake?
Brusc simt cum imi bate inima. Bate neobisnuit de repede. Cine a spus asta? Nu scot nici un sunet. Prefer sa tac. Ma intorc. Ea este! Este silueta! Am vazut-o dar a disparut! Este foarte ciudat! Ma sperie linistea asta. Ies din camera. Cu pasi mici si tacuti ma indrept spre camera mea. Pun mana pd usa. Nu se deschide. Am incuiat-o si sm lasat cheia langa geam. Erika! Trebuia sa ne vedem astazi! Dar nu conteaza asta acum. Trebuie sa descoper cine este acea silueta neagra si ce are cu noi, cu mama. Se aud zgomote din pod. Trebuie sa ma urc. Trebuie sa stiu. Urc, deschid trapa. Acolo este intuneric. Negru peste tot! Intru.
-Pooc! Usa s-a trantit.
Deodata se aud pasi tot mai accentuati. E prim oara cand spun ca mi-e frica. Simt sangele cum curge prin vene.
Se aprinde o lumina. Ma uit in sranga , in dreapta, in fata. Nimic. Ma uit in spate.
- Nuu! Mama! Mama era legata de un scaun. Brusc, silueta mi se arata. Era toata imbracata in negru. Doar fata era alba. Avea cateva zgarieturi. Era cu parul ciufulit. Nu arata bine deloc.
- Las-o pe mama! Da-i drumul! Ce vrei de la noi?
- Acum e momentullll... Sa maa raazbuunn peenttrruu toot! Maama taa nu mi-a datt drrepptateee niciodaataaa! Meereeu s-a luat de minee! Acum este randul meu!
-Te rog, las-o! Este un lucru pe care sa-l fac doar ca sa o lasi pe mama?
-Arr fiii unn luucruuu....
