Capitolul 6

170 5 2
                                    

- Tu esti...

Nu mai am curaj sa spun nimic. Ceea ce am vazut nu cred ca este adevarat. Nu este posibil sa fie...

- Esti mama Erikăi! De ce? Ce ti-a facut Erika? Cu ce ti-a gresit?

-Erika! A gresit mult! Foarte mult! Sa continui povestea! Dupa ce mi-a furat iubitul mama ta, am gasit pe cineva. Ne-am despartit din mai multe motive. Erika era mai mare si trebuia sa aleaga cu cine voia sa ramana. Nu a durat. L-a ales pe tatal ei. Am spus ca o sa ma razbun. Si a venit momentul!

-Dar nu pot face asta!

-De ce?

Mama Erikăi vorbea cu un glas tremurat. Nu mai vorbea cu glasul acela subtire putin ragusit. Dad ce pot sa fac? O iubesc prea mult pe mama. Nu o pot pierde! Dar Erika? Ce se va intampla cu ea daca nu fac acest lucru? Sunt pierdut! E foarte complicat ! Nu stiu ce sa fac. Am de ales intre doua persoane care-mi sunt foarte dragi!

-Nu pot face asta! I-am spus pe un ton hotarator.

-De ce? Te-em mai intrebat. Ce se intampla aici, Jake?

Inghit in sec. Tremur tot. Mi se face cald. Foarte cald. Dar trebuie sa spun.

- O iubesc! O iubesc pe fiica ta.  Nu o sa-i fac nimic!

- Ce?! Ticalosule! Cum poti sa iubesti? Te blestem!

Ce?! Ma blesteama? A inebunit? Dar unde este? Ma uit in jos. Ii vad hainele, dar si foarte mult praf! S-a evaporat! Ca in povestile alea ciudate cu vrajitoare rele! Dar sunt inca aici. Poate ca a uitat sa lase blestemul. Eh..

Ma intorc. O vad pe mama. Parea foarte speriata. O dezleg.

-Jake! Cum ai putut? Cum poti sa te indragostesti de fata aia! Gata! Nu te mai las sa te intalnesti cu ea!

Ăăă... Ma asteptam si eu la niste multumiri din partea mamei ca  salvat-o. Mergea si cu un "Te iubesc!" . Sa ne amintim  ca eu am salvat-o pe ea nu ea pe mine... Mama.. Nu o sa o inteleg niciodata! Stai! A spus ca nu mai am voie sa o vad pe Erika?

- Stai! Ce? Nu poti sa-mi interzici sa ma intalnesc cu Erika!

- Sa ne amintim cine are grija de tine!

- Pot sa-mi port si singur de grija!

- Da?!

-Da

Am plecat din pod.  Nu o inteleg! Cine i-a salvat viata? Nu poate ea sa-mi ordone ce sa fac.

Urc scarile. Deschid usa. Ma inchid in camera si arunc cheia. Ma trantesc in pat si iau telefonul. Formez numarul Erikai. Ea nu trebuie sa afle  ce s-a intamplat. Ii voi spune sa ne intalnim.

Nu raspunde. Ii las un mesaj. Ne vom intalni peste 10 minute.

Ies din casa. Las caseta cu inregistrarea in pat. Inchid usa. Cobor scarile si ies din casa. Nu am fost prins. Ma indrept spre casa Erikăi. Inca nu a venit. Ceva s-a intamplat. Dar ce? Trebuie sa intru in casa. Uite! Un geam deschis. Intru. In casa este multa dezordine. Sunt  multe obiecte  sparte. E ciudat. Urc la etaj. Uite camera Erikăi. Are numai fluturasi si fete zambarete pe usa. Este exact cum mi-a descris-o. Bat la usa. Pare sa nu fie nimeni. Ce se intampla? Uite un bilet pe pat.

" Nu ai vrut sa faci ce ti-am spus. Acum o sa suferi tu!"
-Erikaaa! Trebuie sa o gasesc!

Te voi iubi mereuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum