,,Dupa acel cutremur, mi-am reconstruit viata. Parintii mei au murit, insa, eu am putut supravetui in ciuda aparentelor si a caramizilor care au venit peste noi. Acum, am 17 ani, sunt un baiat in toata firea, care nu ma las batut niciodata.'' -spuse Derek, fiul Mirei si a lui Alex. Tot ce-mi amintesc de atunci este ca tatal meu imi povestea intamplarile din viata lor si un cutremur a venit asupra noastra. Atunci, a venit cineva, nustiu exact cine, si m-a luat, m-a hranit si m-a ingrijit., dar ea acum nu mai este...S-a stins cand eu aveam 14 ani...M-am dus in orasul apropiat de pustietatea in care stateam, era un oras mare si frumos...Lumea se uita urat la mine, aveam hainele rupte, eram zgariat tot....pana cand, o familie care se plimba pe autostrada a oprit masina si m-a intrebat:
-Tu, copile, a cui esti? Si de ce esti zgariat si murdar? Atunci, am inceput si i-am povestit tot, ea ramanand traumatizata de soarta mea...M-a dus acasa la ea...cum pentru mine op casa inseamna doar 4 pereti si aia darapanati....Cand i-am vazut casa, era sa inlemnesc...de parca nu am mai vazut asa ceva pana acum...M-au luat in casa cu mare drag, parca eram fiul lor de la nastere...Dar, ei mai aveau o fata...O chema Bella, un nume frumos pentru o fata frumoasa...Mi-au dat haine, mi-au aratat baia sa ma curat...Din cate am inteles, fata avea 16 ani...Exact ca parintii mei...Si lui Derek ii cazu lacrimi pe obrazi...M-au pus la masa, nu eram obisnuit cu asa ceva, cand, eu manacam numai animale...Mi-au dat o camera in care pot sta si in care pot dormi lejer...Simteam ca din aceea zii viata mea se schimbase complet...Acea fata, era o fata minunata, ochii blanzi, chipul alb, parul saten...Ma indragostisem de ea la prima vedere...
