Povestea noastră

Când te aştepți mai puțin

Dupa mai bine de un an de la acel mesaj, a venit primavara si odata cu ea si majoratul meu. Printre invitati, a fost chemat si el, normal.

Asteptam acea zi, asteptam cu nerabdare sa il vad, nu il mai vazusem de luni bune (nici macar din greseala nu ne-am mai vazut pe strada). Stiam sigur ca va fi acolo, cel putin asa simteam de inainte. A venit, acea imbratisare de care imi era extrem de dor si pe care nu am simtit-o de atata timp, parfumul lui, vocea lui... Mi-a adus cel mai original si din suflet cadou, un portret alaturi de un buchet de trandafiri rosii.

La un moment dat, m-am asezat langa el sa vorbim, atunci el mi-a atins mana, dupa atata timp am resimtit ceva, ceva ce nu stiam nici eu ce e. Atunci mi-am pus capul pe umarul lui si i-am spus "Mi-a fost dor de tine...", el m-a imbratisat si mi-a raspuns "Si mie", ceva s-a intamplat atunci, ceva m-a facut sa il simt mai aproape de mine ca niciodata, ceva mi-a dat curajul acela de a ma gandi iar la "noi". Dar poate iar imi faceam sperante si nu era momentul, a trecut atata timp de cand am sperat ultima data, acum am crescut si am invatat din greseli. Au fost cateva minute de liniste, minute in care in mintea mea se intamplau o multime de lucruri. Acea seara a trecut prea repede, dar fireste. Am uitat sa mentionez, cand mi-a daruit portretul mi-a spus "Ai un mesaj pe spatele tabloului, dar sa te uiti cand ajungi acasa. "

Ajunsa acasa, primul lucru asta a

fost, sa ma uit pe acea hartie aflata in spatele portretului, pe care scria "In lumea noastra totul se schimba, dar un singur lucru ramane: Vei ramane mereu prietena mea, dincolo de cuvinte, timp si distanta. La multi ani! Cu drag, Andrei". Am inceput sa plang de la al doilea rand citit, nu m-am putut abtine, nici eu nu stiam de ce plang. A fost un mesaj emotionant si cea mai frumoasa urare. Sa fi fost acea seara magica? Seara in care acel mesaj ,ce mi l-a trimis odata, sa se indeplineasca? In acea seara el a spart un pahar, cioburile aduc noroc,nu? Toate aceste intrebari nu isi aveau raspunsurile in mintea mea, insa in inima da. Nu am incetat niciodata in a crede in adancul sufletului, ca noi totusi vom fi impreuna si voi putea sa exprim tot ceea ce simt fata de el, desi uneori parca nu mai voiam sa aud sau sa cred in "noi", deoarece daca el imi devenea iubit, eu imi pierdeam cel mai bun prieten.

  

La doua zile dupa ziua mea de nastere, am iesit in oras, nu pot sa vorbesc in amanunt despre tot, pot spune doar ca a plouat, ploaia e un semn al bogatiei, din cate stiu. Va spun ca mi-a facut cel mai frumos cadou din viata mea, l-am primit ca pe cel mai important cadou la implinirea varstei de 18 ani, acel cadou fiind el, Andrei. De atunci si pana astazi si mult timp de acum inainte, am trait si vom trai o frumoasa poveste de iubire. Am construit o relatie frumoasa, bazata pe prietenie, incredere si sinceritate, o relatie asa cum mi-am dorit. Imi doresc sa existe multe alte evenimente frumoase in viata noastra pentru a le putea scrie si a ramane o amintire vie in sufletele noastre. Acum realizez ca tot acest timp a fost in favoarea mea, ca toate acele ore pierdute vorbind cu el nu au fost in zadar si ca toate acele sfaturi, ganduri bune spuse din inima au consruit persoana pe care o iubesc.

Asadar, nu renunta sa crezi niciodata, deoarece visele devin realitate. Dumnezeu iti va da ocazia de a te bucura de un lucru, doar atunci cand El va considera ca tu ai cu adevarat nevoie, nu atunci cand vrei tu. Asteapta mai putin si vei primi mai mult. Orice este posibil.
Te iubesc, dragul meu si iti multumesc!