Povestea noastră

Vrei să fim împreună?

Trecand "balul mult asteptat", eu nu mai paream interesata de el, la cum m-am simtit atunci...insa, ceva nu ma lasa sa las totul uitarii asa repede, un lucru aproape fara inceput. Dupa intrebari de ale lui legate de acea seara, i-am amintit si de acea fata, acea imbratisare, acea imagine ce nu o mai puteam scoate din minte. Insa el nevinovat mi-a spus ca avea emotii si ca acea fata, era una din organizatoare, ea l-a imbratisat, si nu el, da, absolut! Cu dulci cuvinte, imediat m-a facut sa uit, si din vorba-n vorba, a ajuns la intrebarea "Vrei sa fim impreuna?" Stai, ce? Nu pot sa descriu ce am simtit, chiar nu, el sa ma intrebe pe mine asta?! Eu o fata oarecare, ce m-a vazut de doua ori, dintre care o data doar cateva secunde?! Clar nu ma asteptam, ce aveam eu mai special? De ce eu? De ce nu acea fata? Daca tot l-a facut sa scape de emotii...probabil de emotiile date de mine(glumesc). Imi placea de el, era un baiat dragut, se comporta frumos, din cate am observat, si vorbea la fel de frumos in prezenta mea, vedeam doar partile bune, am uitat de alte vicii de ale lui, de graffiti, de fata, de imbratisare, de tot. In mintea mea era un raspuns ferm la intrebarea lui "DA!" Dar, nu, nu asta a fost raspunsul. Am uitat sa mentionez ca de cateva saptamani vorbeam ceva mai mult, mai altfel, cu un fost coleg, si el baiat dragut, atent, mergea cu mine la repetitii, statea acolo, ma astepta, ma conducea acasa seara, din toata atentia asta acordata dintr-o data, era clar ca incepea sa ma placa si el. Ne-a apropiat faptul ca amandoi invatam si inca invatam la acelasi liceu. Imi placea de el, il cunoasteam din clasa a V-a, am fost colegi de banca, am avut diferite activitati impreuna, prieteni comuni, pe scurt ne cunosteam foarte bine, era atent si nu poza in "Bad boy", era un baiat la "locul lui." Aici interesant, fix in aceeasi seara, in acelasi timp vorbind cu amandoi, baiatul la "locul lui" a fost mai rapid si a fost primul cu acea intrebare-intrebatoare "Vrei sa fim impreuna?", diferenta dintre cei doi a fost de trei minute, nu mai mult. Incantata de prima intrebare, de faptul ca cineva vrea sa fie impreuna cu mine, intelegandu-ma foarte bine cu el, si fara sa ma mai gandesc la celalalt baiat dupa acea imbratisare cu acea fatuca, raspunsul meu a fost rapid "DA!". Asadar, imi trebuiau scuze bune pentru cel cu aceeasi intrebare adresata mai apoi "Scuza-ma, dar sunt impreuna cu altcineva de trei minute, nu puteai sa te grabesti cu scrisul?", stupid, desi era adevarul, nici eu nu as crede asa ceva. Insa, el mi-a raspuns foarte frumos "Nu mai esti. Te desparti de el!" Serios?! Dupa cinci minute? Nu puteam sa fac asa ceva, ce vina avea saracul baiat? Oricat as fi vrut nu puteam sa fac asta si nici nu am facut acest lucru.