Povestea noastră

Inceputul

Eram in clasa a IX-a,toamna, totul a inceput pe facebook, plictisindu-ma, verificand News Feed-ul de sus in jos, am remarcat pozele unui baiat. Numele lui nu mi-a atras atentia, sa-l fi stiut de inainte. Am intrat pe profilul lui, avea cateva poze noi, destul de interesante, era dragut, am ramas ceva timp fixata pe una din pozele lui insa nimic mai mult, am apreciat acele fotografii si am plecat de acolo. La scurt timp primesc un mesaj, era de la el. Eram incantata ca mi-a scris, cu toate acestea nu m-am aratat interesata. El mi-a multumit pentru aprecierile date, primind si eu de la el in acel timp. Pe atunci se mai folosea Messenger-ul, asadar, din vorba-n vorba, despre admitere, liceu, prieteni si altele, la scurt timp mi-a cerut ID-ul, pentru a vorbi mai multe acolo, pe motivul, ca nu stiu, nu ii placea sunetul dat de chat-ul facebook-ului, amuzant.

Am inceput in urmatoarele zile sa vorbim pe Messenger, aproape zilnic sau daca nu, chiar zilnic. Incet a inceput sa imi povesteasca despre el, nu era tocmai cel mai cuminte baiat pe care il cunosteam, abia clasa a IX-a, anturajul-anturaj, prietenii-prieteni, insa fiecare face ce vrea cu viata lui. Pe atunci eram mult mai reticenta in ceea ce ii priveste pe baieti, comportamentul lor, cu toate astea el m-a facut sa raman aproape de el, si sa continuam sa vorbim. Dupa cateva zile mi-a cerut numarul de telefon, pentru a tine legatura si mai mult, insa, normal, eu ca de obicei parand neinteresata de acest lucru nu i l-am spus, nici prima zi, nici a doua zi, pana cand mi-a mentionat ca daca nu vreau, el oricum il va afla de la altcineva, asadar, am cedat. Era in perioada inscrierilor pentru Balul Bobocilor, ne-am incurajat unul pe altul pentru a ne inscrie la preselectii, cineva a avut noroc, altcineva nu. Da, el a trecut de preselectii, insa eu din cauza inaltimii si din cauza numarului mare inscris de fete, nu am trecut. Am uitat sa mentionez faptul ca eram si suntem la licee diferite din oras, eu la Liceul Pedagogic, iar el la un liceu, ce am vrut sa il urmez si eu, Liceul de Arta   (mereu mi-au placut artistii).

Trecand peste partea cu preselectiile pentru bal, pe zi ce trecea, vorbeam mai mult, povesteam si aflam mai multe lucruri despre el. Dupa alte vicii ale adolescentei se adauga si arta strazii-graffiti, considerata pe atunci de mine mai mult un vandalism decat ca o parte a culturii hip-hop, deci, eticheta era pusa "Bad boy", dar cu toate acestea se spune "Good girls love bad boys". Incepea sa imi placa de el din ce in ce mai mult, vorbea frumos si ma facea sa rad, asteptam sa il vad online, asteptam sa ma caute, sa imi scrie, orice semn de la el.