The Reaper - Schimbarea

Capitolul 2 - Verde și argint; vii și morți

          Spațiul de relaxare al nivelului 21 din Minister este populat. Încăperea gigantică este împânzită de capete argintii, mese rotunde din lemn masiv, baruri late în fiecare colt și lumini galbene care se potrivesc cu stilul vechi. Cele mai multe mese sunt pline iar la baruri se îngrămădesc Reaperii pentru câte o băutură, gata să dea ceva la schimb pentru cele mai scumpe.

          Încăperea este veche. Poate cea mai veche al nivelului de patru etaje cu numărul 21. În timp ce unul dintre etaje are pardosea albă, biblioteci înalte cu rafturi bine îngrijite și columne ce aduc cu roma antică, aici podeaua este închisă, lipicioasă și pereții sunt negricioşi din cauza fumului de țigară. În timp ce liniștea și murmurele domnesc o dată ce urci scările, aici Reaperii își revarsă frustrările în alcool, cu strigăte iritate sau râsete puternice. Este cu siguranță etajul favorit al Reaperilor ce aparțin nivelul 21.

          Glen, unul dintre barmanii de la colțul apropiat arcadelor de piatră învechită, învârte o sticlă fară efort și o prinde din aer. În spatele lui întregul perete este un mozaic de sticle colorate, care mai de care, unele fiind vechi de două sute de ani. Cele mai multe totuși, sunt vinuri din Franța sau Italia, whiskey și rom din Irlanda și Canada împreună cu alte brand-uri cunoscute. Ochii bărbatului cu părul de argint scurt pe lateral și mai lung, drept în mijloc, se plimbă prin încăpere. Reaperii sunt neliniștiți din cauza ultimelor atacuri așa că se adună în cel mai bun loc pentru a afla informații: la bar.

          Privește arcadele de piatră, unde imaginea se mișcă asemenea unei pelicule de apă. Din ele, unul după altul intră Reaperii din lumea mundană după o misiune dusă la sfârşit. Vin din toate colțurile lumii, toți cu aceleași culori la păr și ochi. Unii ajung răniți, înjurând colorat în timp ce alții vin complet uzi, murdari din cap până în picioare sau cu hainele rupte în toate felurile. Nimeni nu comentează, nici dacă vreun Reaper se întoarce acoperit complet de căcat. Jobul lor este unul prea imprevizibil.

          Glen caută cu privirea pe cineva. Singurele intrări ale nivelului 21 se află aici, iar el așteaptă ca persoana aceea să se întoarcă. Șterge același pahar de vin cu o cârpă de minute întregi, încercând să se detașeze de grijă. Își schimbă greutatea pe piciorul cu proteza veche de ani de zile, iar aceasta scoate nişte pocnete surde. Este chemat pentru altă comandă, așa că se grăbește pentru a o duce la final.

          Un cap alb, răvășit intră prin portalele mișcătoare iar Glen răsuflă ușurat. Se pleznește mintal pentru că s-a atașat de una din persoanele care pot muri extrem de ușor în lumea Reaperilor. De fiecare dată când este lăsat să aștepte, crede că va avea naibi un atact de cord sau o cădere nervoasă din cauza grijilor.

          Titus se luminează când cei doi fac contact vizual. Îi este ușor să se strecoare pe sub brațele persoanelor mai înalte de cât el și ajunge în fața barului în doar câteva secunde, cu un zâmbet mare pe față. Glen îl scanează rapid în timp ce taie un cub de gheaţă într-o sfera. Observă mizeria din parul și de pe hainele lui dar nu are urme de luptă și nu miroase a sânge.

—Glen, ghici pe cine am întâlnit acum câteva ore!

          Își rezemă coatele de barul înalt iar Glen pune sfera proaspăt tăiată într-un pahar și toarnă whiskey peste ea. Împinge băutură către un Reaper chel, cu o barbă lungă, albă. Acesta mulțumește și se retrage la o masă cu alte persoane ce par să fi fost motocicliști când erau în viață.

—Oare care alt Reaper este prietenul tău? întreabă bărbatul ușor sarcastic.

          Știe exact cu cine s-a întâlnit Titus. Morana, deşi este o fire extrem de anti-socială, nu a putut să scăpe de micul vierme de paisprezece ani. Cum majoritatea îl evită, singura persoană care îl agreează pe lângă Glen este fata cu limbă ascuțită. Nu îi învinuiește pe ceilalți Reaperi totuși, ei pur și simplu nu vor să aibă pe conștiință viața unui copil devenit Reaper dintr-o greșeală. Nu degeaba Glen simte că a îmbătrânit zece ani în ultimii doi. Băiatul ăsta habar nu are să își poarte de grijă dar cumva întotdeauna se întoarce.