Capitolul 1 - Când amarul și dulcele se amestecă

785 67 72
                                    

          Haosul s-a instalat repede. Mașina poliției a trebuit să treacă printr-o mare de oameni, vorbind prin stație și semnalizând constant. Mulțimea tipa, se împingea, filma. Vehiculele trăgeau pe dreapta, oamenii strigau să se îndepărteze pentru a lasă autoritățile la scenă, iar ei înaintau extrem de greu. Bulevardul este populat, înconjurat de clădiri înalte, birouri și bănci. Traficul nu îi ajută cu absolut nimic, dar acest lucru este de așteptat într-o metropolă. Prin stație s-a dat de știre că ambulanța cu pompierii aveau să întârzie iar mirosul de cauciuc ars a trecut deja prin filtrul mașinii cu sirene albastre și roșii. Cei doi polițiști opresc cât mai aproape de scenă, lăsând cheile în contact.

          Cel bătrân, mai experimentat, a trebuit să strige doar de două ori iar persoanele ce se îngrămădeau să facă poze s-au dispersat la tonul mustrător. Băiatul proaspăt ieșit din academia de poliție l-a urmat pe colegul lui chel pe un pas grăbit spre fumul greu. Un strop de apă îl lovise pe frunte iar el se încruntă către cer. Vremea a fost înnorată constant de câteva zile, iar ploile ocazionale veneau în cele mai proaste momente.

        Polițaiul chel cu barbă își face loc până când lumina caldă îl orbește. Una dintre mașini este întoarsă și luase foc, emanând un fum negru, înnecăcios și greu. Flacările puternice par să fie hrănite de ceva vreme iar singurul lucru vizibil este cadrul metalic, acum negru, al vehiculului. Fusese anunțat doar că trei mașini au fost implicate, numărul de victime rămânând un mister. O femeie îi atrage atenția, aceasta fiind la câțiva metri depărtare, în genunchi, cu un bărbat innconstient lângă ea. Îi presează umărul victimei, dar ochii ei sunt cât se poate de siguri.

—Sunt asistentă! Bărbatul a fost scos din mașină aceea. Este singur!

          Polițaiul răsuflă ușurat. În sfârșit niște informații. Îl trimite cu o mișcare scurtă pe colegul lui la asistentă după detalii iar el ocolește mașina în flacări, către celelalte două. Clădirile de sticlă își deschid geamurile una după alta pentru a privi scena. Scârțăitul groaznic al roților și bubuitura le-a dat un atac de cord persoanelor dinăuntru. În spate, altă mașină de poliție trage lângă a lor, colegii ieșind în grabă pentru a forma un perimetru. Fumul îi ajunge în plămâni, cu un miros ce arde.

          La zece metri depărtare se află celelalte vehicule implicate, într-o stare la fel de oribilă ca și cel din spate. Din fericire, nu sunt devorate de flacări, însă mașinile s-au lovit frontal și din câte se vedea, au avut viteză. Ochii experimentați trec rapid peste împrejurimi pentru a se asigura că nimeni nu se află înăuntru sau prea aproape. Părțile frontale ale mașinilor sunt unite, bucăți din motor, piulițe și discuri fumegă lângă cadrele metalice îndodite. Ambele sunt distruse. Parbrizul bmw-ului din dreapta lipsește, în timp ce parbrizul toyotei din stânga are modelul unei pânze de păianjen pictat cu roșu. Observă sânge. Sânge pe scaune, sânge pe sticlă, sânge pe jos.

Iar o femeie țipă ca din gură de șarpe.

          Ambulanța trece repede cu ajutorul poliției, la fel o fac și pompierii. Bărbatul în uniformă merge lângă femeia care se ține de o tânără. O rană urâtă sângerează exesiv de pe frunte ei, pielea femeii este gri din cauza cenusei, cu râuri de lacrimi ce lasă dâre adânci pe obraji și nu pare că se poate ține pe picioare cum trebuie. Țipă la corpul din stangă ei.

          Polițaiul văzuse multe cazuri la vârstă lui. Sinucideri, accidente, drogați și furturi ce implică luare de ostatici. Fiecare îi distrugeau câte o bucățică din speranța că omenirea se poate schimba spre bine. Cel mai rău totuși, este să vadă copii prinși la mijloc.

         Trupul inert al unei fetițe este întins pe asfalt. Un bărbat îmbrăcat într-un sacou gri este aplecat peste ea, cu mâinile împreunate peste pieptul micuț, apăsând pe un ritm constant. Numără cu voce tare, nu se oprește când aude pocnetele coastelor ce se rup sub greutatea lui, și se apleacă să ofere respirații de salvare. Fetița nu poate să aibă mai mult de zece ani, cu parul castaniu în toate directile, îmbibat în sângele de sub ea. Rochița roz s-a tranformat în roșu închis, iar un adidas îi lipsește din picioare, pierdut cel mai probabil din cauza impactului.

The Reaper - SchimbareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum