Te urăsc pentru că te iubesc ~Min Yoongi~

2💜

~Perspectiva Sandrei~

Mă trezesc la ora 6:00. Îmi opresc alarma și fug la baie pentru a-mi spala fata de sânge. Mă uit preț de câteva minute in oglindă. ,, Poate Mădălina are dreptate ,ar trebui să merg la medic?" . Îmi scutur capul de gânduri continuându-mi rutina. După 10 minute merg în bucătărie pentru a prepara micul dejun. Scot 3 ouă,2 roșii și 2 ardei dulci. Pornesc aragazul prăjind ouăle, până ouăle se prăjesc tai roșiile și ardeii punându-i în 2 farfurie. Închid aragazul și îmi pun un ou mie și două brunetei mele.

Merg în camera sa o trezesc pe Mădălina. Ajunsă în fața ușii,bat de doua ori pentru a mă asigura că doarme și nu am venit degeaba. Deschid ușa îndreptându-mă către perdea. Dau perdelele la o parte lăsând soarele sa învăluie încăperea,deschis geamul și mă îndrept spre pat.

Eu: Mădă trezirea. E 6:40, hai că la 7:30 trebuie să fim la cafenea.

Mădă:Nu vreau,încă 5 minute eonni (în coreeana înseamnă sora mai mare).

Eu:Micul dejun e gata hai mai repede.

Ies din camera întorcându-mă în bucătărie. Mă așez la masa și încep să-mi savurez micul dejun. O vad pe Mădălina venit somnoroasă către masă. Îi pun ceașca cu cafea în fața pentru a se trezi mai bine,aceasta îmi oferă un zambet larg și începe să mănânce.

Mădă:Ai avut dreptate aseară.

Eu:Ce?

Mădă: Aseară când am venit ai zis că ai văzut la ușa vecină un grup de băieți ce vorbeau coreeana.

Eu: Deci nu visam. Dar cine sunt? Nu cunosc ca in Chișinău să mai fie persoane care sa vorbească coreeană.

Mădă: Nush cine sunt însă am primit aseară un mesaj de la administratoarea clădirii cum că nu ar trebui să atragem atenție noilor vecini.

Eu: Imposibil 😂.

Mădă: A mai zis că sunt un grup mare de băieți și că dacă auzim gălăgie sa o ignorăm.

Eu: Sună suspect.

Mădălina izbucnește în râs la auzul replicii mele. Îi iau farfuria și o spăl repede la fel făcând și cu a mea.

Eu: Fugi și te pregătește.

Mădă:In 5 minute sunt gata.

Merg și eu în cameră pentru a mă schimba de pijamale. Îmi aleg asta:

Ies repede din cameră, în living așteptându-mă Mădălina. Mă uit puțin la felul în care era îmbrăcată:

Destul de ok pentru sfârșitul lui mai începutul lui iunie. Ieșim pe ușă grăbite deoarece suntem în întârziere era deja ora 7:15 iar noi la ora 7:30 trebuia să fim deja la munca.

Coborâm din lift și o luăm la goană printre înaltele blocuri ce ducea la centrul orașului. Ajunse în fața cafenelei caut cheia primită de la șefa pentru a deschide ușa. In timp ce eu căutam cheia prin geanta văd că ușa se deschide pe ea ieșind Andrei. Acesta era îmbrăcat așa:

Ținea în mâini doua cafele. Îmi întinde una mie și una Mădălinei.

Andrei:Nu te grăbi,azi deschidem la 8.

Mădă:De ce?