CAROLINE(fiica contelui de Kergaz)

SECRETE ASCUNSE

Prepare micul dejun, știind că peste puțin ,Jack și Niky vor coborî.

Nu a trecut mult și aud pași pe scări.

Jack coboară, mănâncă grăbit și iese pe ușă fără să îmi adreseze un cuvânt.
Nici măcar mersi pentru micul dejun.
Știam unde se duce, l-am auzit vorbind aseară la telefon cu medicul care se ocupă de mama.

Între timp coboară și Niky, se așează la masă, fără un cuvânt, și așteaptă să fie servit.

- Mai vrei cafea? îl întreb eu când am văzut că a golit ceașca.

-Nu, mersi, și așa mi-e frică să nu o iau pe urmele tale, cine știe ce diavol și-a băgat coada în timp ce o făceai, zise el sarcastic.

-Eu nu înțeleg ce aveți cu mine, nu fac rău nimănui, sunt eu cea care suferă, sunt eu cea posedată, iar voi în loc să mă ajutați, mă scoateți vinovată de toate relele din lume.

Mă privește lung, scoate un șuierat în colțul gurii, se ridică și iese, dar nu înainte de a-mi arunca :

- Ciudata dracului, aș fi vrut să nu te cunosc, nicidecum să te am de soră.

Cuvintele lui mă rănesc mai mult decât și-ar închipui, un nod mi se pune în gât, dar nu răspund.
De mult nu mai găsesc răspunsuri la răutățile lui.

Câteodată blestem ziua când am venit pe lume. De ce să te naști și să trăiești într-o familie care ar da orice să scape de tine? Eu sunt vinovată de tot ceea ce mi se întâmplă?

Îmi șterg lacrimile, nu-mi place să fiu văzută în acest stadiu de slăbiciune.

Aud ușa de la intrare, s-a întors Jack.
Mă întorc spre el pentru a-l întreba cum este mama dar nu apuc să scot un cuvânt.
Alb de furie, se năpusteste asupra mea, lovindu- mă cu furie peste față, urlând:

- Ticăloaso, numai tu ești de vină, l-ai purtat pe necuratul în casă, mama a murit, iar poliția mă interoghează ca suspect de crimă, pe mine, care mi-aș fi dat viața pentru ea.

Înfrunt loviturile fără să clipesc. Nu poate fi adevărat, îmi zic, cel care mă lovește cu atâta furie, nu este cel ce m-a crescut.

În toți anii petrecuți împreună, nu ne-a atins măcar cu un deget.
Ploaia de lovituri se abate asupra mea precum grindina, provocându-mi o durere de nesuportat.
Prind un moment de neatenție din partea lui, mă răsucesc și fug pe scări vrând să ajung în camera mea.

- Unde crezi că mergi? strigă el în urma mea. Ia-ți boarfele și afară din casa mea dacă nu vrei să te duc la balamuc. Acolo e locul tău.
Te-am suportat de dragul ei, acum nu mai am nici un motiv.

Fug în camera mea și încui ușa.Nu poate vorbi serios, cum să plec, unde să mă duc? Mă trântesc pe pat, un plâns amarnic îmi zguduie tot corpul.

Ieri mama pregătea prânzul, iar azi nu mai este. Vinovată de moartea ei sunt eu în ochii lui Jack, si la fel va gândi și fratele meu.

Îmi amintesc acel chip din umbră ce îmi spunea că mama e în pericol. De unde știa, ce legătură avea cu moartea mamei?
Încep să urlu ca apucata:

- Unde dracu ești, rahat fără chip, vino și spune- mi ce știi despre moartea mamei! Blestematilor, mi-ați făcut viața un infern. Ce vreți de la mineeee ?

- Caroline, deschide imediat ușa!
E vocea lui Jack, și din tonul cu care îmi vorbește, nu prevăd nimic bun. Deschid ușa.
În spatele lui, un ofițer de poliție.

- Vino jos imediat, acest domn vrea să te interogheze.
Ce-ar putea să mă întrebe pe mine,? eu nu știu nimic, în timp ce mama se lupta pentru viața ei, eu aveam de-a face cu acea umbră ce mă teroriza, dar nu puteam spune nimic.
Ar fi un altul ce m-ar trece pe lista lui neagră ca și nebună.